ANTIM IVI RE ANUL LITURGHIERUL TÂRGOVISTE - 1713 Editura Miron Costin, Roman, 2013 ANTIM IVI RE ANUL, LITURG HIERUL din 1713 cu titlul Dumnezeieştile şi sfintele Liturghii a celor dintru sfinţi Părinţilor noştri: a lui Ioăn Zlatoust, a lui Vasilie cel Măre şi a Prejdesăştenii, acum întâi tipărite. Intru al 25 de ani, a înălţatei domnii a prealuminatului oblăduitoriu a toată Ţara Rumânească, Ioănn Constandin B: Basarăb Voievod, cu toată chieltuiala Preasfinţitului Mitropolit al Ungrovlâhiei, Chir Antim Ivireânul. In sfânta Mitropolie a Târgoviştii. La anul de la Hristos, 1713 Reproducere textului în facsimile Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Ana Bobu Mulţumim Editurii Miron Costin, Roman, pentru bunăvoinţa tipăririi volumului. Este interzisă reproducerea acestei lucrări fără consimţământul autorului Editura Miron Costin Str. Smirodava, bl. 4, ap. 17 Roman, jud. Neamţ ISBN 978-606-8047-08-9 Editor, Gheorghe ANTON ANTIM IVI RE ANUL LITURGHIERUL TÂRGOVISTE - 1713 5 Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Ana Bobu Editura Miron Costin, Roman, 2013 CUPRINS 1. Cuprins 5 2. Notă asupra ediţiei 7 2. Studiu introductiv 9 3. Bibliografie 40 4. Anexa nr. 1 56 5. Anexa nr. 2 57 6. Anexa nr. 3 58 7. Anexa nr. 4 59 8. Dumnezeieştile Liturghii - textul în facsimile 63 Notă asupra ediţiei Prezentul volum este un instrument de lucru pentru filologi, istorici, teologi, precum şi pentru toţi cei interesaţi de evoluţia limbii şi culturii române vechi. Conţinutul studiului este structurat pe mai multe nivele de lucru; mai întâi este menţionată istoria şi conţinutul pe scurt a textului Dumnezeieştii Liturghii, apoi sunt inventariate toate manuscrisele cu conţinut liturgic din cadrul Bibliotecii Academiei Române şi toate ediţiile secolului al XVIII-lea, perioadă influenţată decisiv de reformele culturale ale domnitorul martir Constantin Brâncoveanu şi de cele şaizeci şi trei de tipărituri ale mitropolitului cărturar, astăzi canonizat, Antim Ivireanul. Este evidenţiată valoarea culturală a acestora precum şi aportul decisiv al limbilor clasice la formarea limbii române literare. Partea a doua cuprinde anexele, care au următorul conţinut: textul integral al rugăciunii supusă analizei, liturghierele slavo-române, tipăriturile din epoca Brâncoveanu şi evidenţa tuturor Liturghierelor tipărite în limba română timp de 300 de ani. Ultima parte cuprinde textul facsimilat al Liturghierului cu titlul Dumnezeieştie Liturghii, tipărit de Antim Ivireanul în anul 1713 la Târgovişte, text care a revoluţionat masiv procesul unificării lingvisticii româneşti, deci, text cu mare valoare în istoria culturii române. Pe această cale oferim textul unicat aflat la Biblioteca Academia Română la cota CRV 164 şi dispus în format .pdf pe site www.dacoromanica.ro , marilor biblioteci publice şi eclesiastice. Prezentul volum este realizat pentru a marca împlinirea a 300 de ani de la tipărirea sa şi reprezintă un gest de cinstire a memoriei celui mai mare orator şi artist eclesiatic din spaţiul românesc, Antim Ivireanul. Totodată, acest volum este un preambul al marilor evenimente comemorative din viitorul apropiat. Lansarea oficială are loc în ziua de 27 septembrie 2013- ziua închinată sfântului - la Liceul "Antim Ivireanul", care patronează acest frumos edificiu de educaţie al Bucureştiului. Este exclusă orice încercare de comercializare a acestui volum. 27 septembrie 2013 Ana Bobu Studiu introductiv 1. Generaliăţi. Studiul de faţă are în vedere prezentarea celei mai uzitate cărţi cultice în limba română, şi anume Liturghia. Parte esenţială a cultului creştin şi a operei hrisostomice 5 , instituită de Iisus Hristos la Cina cea de Taină, Liturghia, ca rugăciune publică a cultului creştin, reprezintă o anticipare şi o pregătire a "împărăţiei cerurilor" 6 , "imagine clară a spaţiului în care se vor sălăşlui cei mântuiţi" 7 , structură duhovnicească şi soteriologică, recapitulare a vieţii lui 8 .... O Hristos , realitatea vie şi continuă pregătită îndelung în perioada veterotestamentară. Liturghia este o cale 10 sau o metodă 1 ! care, prin procedeul euharistie al comuniunii eclesiale, omul/preotul intră şi lucrează personal în planul lui Dumnezeu prin rugăciunile personale (ne referim aici la răspunsul pe care îl primeşte credinciosul/preotul la rugăciunea proscomidică şi cea liturghică) . Liturghia are caracter de organicitate 12 , ea exprimă realitatea teologică ce se manifestă printr-o acţiune vie ce transformă ordinea interioară a omului. Canonul liturgic propune, lucrează şi perfectează modelul de umanitate după principiile evanghelice. Prin caracterul ei sacral absolut 13 Liturghia - ca activitate de comunicare -, se află într-o permanentă relaţie de interdependenţă divinitate - preot - credincioşi, Liturghia, împreună cu credincioşii fiind, în fond, Biserica. Această organicitate are un aspect apofatic, care redă, prin melosul liturgic, sărbătoarea comuniunii liturgice realizată pe două nivele: unitatea dintre îngeri şi credincioşii ce oferă jertfa euharistică şi prezenţa divinităţii care primeşte şi se jertfeşte spiritual. Funcţia limbajului sacral-liturgic este aceea de a exprima şi crea valorile şi sentimentele credincioşilor 14 ; această forţă creatoare a limbajului liturgic poate fi asemănată cu forţa misterioasă, nedefinită din concepţia humboldtiană 15 , iar textul liturgic are rol didactic şi mistic-creator, finalitatea lui fiind disponibilitatea afectivă şi intelectuală pentru crearea frumosului autentic: "Nu există o separaţie principială între 5 în grececeşte -leitourgia, în latină - ministerium, officium, desemnează acţiunea publică, oficiu sacerdotal în spaţiu special amenajat, iar în limbajul comun, liturghia desemnează slujba celebrării euharistice sau oficiul divin al Tainei împărtăşaniei. 6 ANANIA, p. 169. în ultima explicare a Liturghiei, efectuată de IPS Bartolomeu Anania, acesta constată faptul că expresia ultimă se regăseşte de 26 de ori. 7 Ibidem, p. 14. 8 STĂNILOAE,p. 218-240. 9 SCRIMA, p. 180, 183. 10 ANANIA, p. 169. 11 SCRIMA, p. 206. 12 SCRIMA, p. 177. 13 MUNTEANU, 2008, p. 175. 14 DUMAS, p. 120-123, Papa Ioan Paul al VI spunea, la vizita sa în România, în 2004: " Biserica face Liturghia şi Liturghia ţine Biserica". 15 HUMBOLDT, p. 80. 9 plăsmuirea operei propriu-zise şi cel care trăieşte plăsmuirea respectivă" . Textul, din acest punct de vedere, este un mijloc continuu de reactualizare a frumosului autentic. Fiind unul din textele cele mai audiate de credincioşi, Liturghia a contribuit esenţial atât la unificarea limbii române literare, cât şi la conturarea dimensiunii cultural-spirituale a poporului român: "Cea mai importantă dintre cărţile tipărite de Coresi în limba română din punct de vedere al introducerii limbii române în biserică este Liturghierul românesc, ...o revoluţie în ritual... şi rezultatul nevoilor culturale ale societăţii româneşti din acel moment" 1 ' 1 . Astfel, limba cărţilor ce cult a stimulat şi revoluţionat melodicitatea limbii române "Limba cărţilor bisericeşti a răsunat generaţie după generaţie în auzul întregului popor" 18 , precum şi caracterul moral-spiritual al românilor: "s-a introdus în gândirea fiecăruia ordine în forma fiecărei armonii, în scrisul celor ce ştiau să scrie norme ortografice" 19 . 2. Scurt istoric al textului liturgic. Redactat în limba greacă, corpus-ul liturgic şi-a creat o istorie încă din perioada paleocreştină, istorie determinată de caracterul deschis şi dinamic al tradiţiei apostolice, care s-a oficializat şi dezvoltat în perioada sinoadelor ecumenice. Pentru lipsa acestui tezaur fundamental al înaltei gândirii creştine în limba română îşi exprima regretul filosoful Constantin Noica în timp ce scria ultima sa carte, Modelul cultural european, lipsă înlăturată prin muncă osârdnică a traducătorului ei, Ioan Ică Jr. şi a editorilor de la editura Deisis, Sibiu, în 2008. întrucât Liturghia ocupă un loc central în literatura creştină 20 şi în cultura poporului român, pentru conturarea concluziei de ansamblu asupra istoriei textului liturgic şi pentru efectuarea analizei lingvistice 21 este necesară o prezentare pe două planuri; în primul plan vom prezenta succint istoria textului de la origini până în actualitate, iar apoi istoria textului liturgic românesc. Primele texte au primit denumirea de a n a f o r â 1 e , de la cuvântul grecesc anaforav ce desemnează sensul de înălţare, de ridicare a materiei ce se oferă ca dar de jerfă. Anaforaua euharistică cuprinde un set de rugăciuni şi rituri de mulţumire, de invocare şi de sfinţire, rostite de preot, în timpul cărora are loc prefacerea darurilor - ta dora - în hrana euharistică. Din aceste rugăciuni primare vor evolua, în primele secole creştine, textele Liturghiilor. 3. Scurt istoric al canonului liturgic bizantin. Canonul liturgic cuprinde următoarele grupe de texte: a) perioada paleocreştină: Didahia Sfinţilor Apostoli 22 , Constituţiile Apostolice VII 23 , Martiriul lui Policarp 24 , Tradiţia Apostolică IV 25 , 26 27 Constituţiile Apostolice VIII , Testamentul Domnului , b) anaforalele alexandrine: GADAMER, 2000, p. 67, 95. PANAITESCU, 1965, p. 161-162. IVAŞCU, p. 284. IORGA, ILR, II, p. 485. LEGRAND, I, p. 416. RUSSO, p. 38. ICĂ, 2008, p. 568-569, 877. Ibidem, 720-721. Ibidem, p. 372-373. Ibidem, p. 574-575. Ibidem, p. 746-754. 10 Papirusul Barcelona , Papirusul Strasbourg" , Anaforaua greacă a Evanghelistului Marcu 30 , Anaforaua coptă a Sfântului Chirii al Alexandriei 31 şi Anaforaua greacă a Sfântului Vasile cel Mare 32 ; c) Anaforaua siro-orientală 33 , Canonul euharistie roman 34 (constituie varianta liturgică occidentală ce se va clasiciza prin missa romană); f) Anaforalele antiohiene cuprind: Anafora siriacă a celor Doisprezece Apostoli 35 şi Anaforaua Sfântului Iacov, fratele Domnului 36 ; g) Liturghia Sfântului Ioan Gură de A 37 Aur . în cotinuare prezentăm cercetarea efectuată pentru cea mai utilizată Liturghie ortodoxă, ce a Sfântului Ion Gură de Aur. O primă prefigurare a analizei comparate o constituie explicaţia literară, istorică şi dogmatică a celor şase tipuri confesionale liturgice efectuată de abatele Pierre Le Brun şi 38 editată în 1860 . Cea de-a şasea Liturghie, a Sfântului Ioan Gură-de-Aur, este cuprinsă între p. 316-424 ale acestui studiu. Analiza comparată a textelor liturgice bizantine a fost efectuată prima dată la începutul secolului al XX-lea, odată cu descoperirea - la acea dată - a celui mai vechi text liturgic, Codexul Barberini 33 6 39 . Comparatistul Anton Baumstark 40 cercetează şi defineşte cele două legi ale textelor liturgice. Mai întâi este stabilită şi definită legea dezvoltării organice prin care are loc o dilatate a textului şi o dublare a formelor vechi cu cele noi. în al doilea rând, este prezentată legea de mişcare retrogradă, prin care textele veterotestamentare au fost înlocuite cu texte spirituale, numite mai târziu imne. Cele două legi au conlucrat în evoluţia textului 41 pe baza principiului dinamic al tradiţiei, fără a altera însă substanţa teologică şi fizionomia textului, şi în deplin acord de 27 Ibidem, p. 795-799. 28 Vezi PRUTEANU, P. www.teologie.net/ 15 . 06. 201 1. Acest text cuprinde, în original şi în traducere, textul liturgic cel mai vechi - sfârşitul sec. al III-lea începutul sec. al IV-lea - din Codex miscellaneus, descoperit şi editat de Ramon Roca-Puig în catalană, la Barcelona, apoi în 1994, 1996, 1999, cu o recenzie de Mihail Şeltov şi Andrei Vinogradov în Recenzia// Hristianischii Bostok- Pravoslavnici Enţiclopedia, t. 4, 2006, p. 352- 354. Dr. Ierom. Pruteanu, este absolvent la Facultăţii de Teologie Ortodoxa din Iaşi şi decan al Facultăţii de Teologie din Kiev. 29 ICĂ, 2008, p. 877-878. 30 Ibidem, p. 878-884. 31 Ibidem, p. 884-889. 32 Ibidem, p. 889-904. 33 Ibidem, p. 904-906. 34 Ibidem, p. 906-908. 35 Ibidem, p. 894-896. 36 Ibidem, p. 897-904. 37 Ibidem, p. 904. 38 Vezi .pdf, Pierre le Brun, Explication litteraire, historique et dogmatique des preeres et des ceremonies de la messe suivant Ies anciens auteurs et le monumens de toutes Ies egrises du monde, Lyon-Paris, 1860. 39 S-a descoprit într-un codex miscelaneu la Roma, în 1902 şi a fost publicat ulterior. A fost scris în secolul al IV-lea şi conţine cel mai vechi Evhologhion grecesc, în care sunt şi primele două texte liturgice. A aparţinut contelui Barberini din sudul Italiei, la sfârşitul secolului al VUI-lea, apoi Vaticanului, iar astăzi este la Biblioteca Apostolică din Roma, Fondul Barberini, cf. IRIGOIN, 2003, p. 489: "Cette localisation de l'Euchologe Barberini offre ainsi le premier exemple d'un manuscrit de majuscule copie dans in Italie meridionale; c'est un progres d'une importance capitale pour la suite des recherches". 40 Studiul său Die Messe este publicat în IRENIKON; t. XI, nr. 1, 2 şi 3 din 1934, apud VINTILESCU 2001, p. 125. Ultima reeditare a studiului a fost efectuată în 1953, cf. FELMY, p. 123-127. 41 IORDĂCHESCU, p. 128-129. 11 acomodare cu realităţile culturale date de pietatea creştină şi practica liturgică. Aceste coordonate, după cum vom demonstra în analiza următoare, s-au manifestat permanent şi corespund cu teoria lui Gerald Genette privind extensia textului literar. Opiniile privind Liturghia săvârşită de Sfântul Ioan la începutul activităţii pastorale, sunt diferite. Iordăchescu 42 menţionează că a liturghisit după textul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare şi al Apostolului Iacov, pe când Pruteanu 43 susţine că a utilizat textul Anaforălei antiohiene a celor 12 Apostoli înrudită mult cu Anaforăua din Ierusalim a Apostolului Iacov la care, determinat de ereziile timpului şi de teologia elaborată de primele două sinoade ecumenice, restructurează şi reformulează, în calitate de patriarh al Constantinopolului, textul, conform erudiţiei sale şi a limbajului liturgic format la acea dată. Această a doua variantă a fost susţinută de liturghiştii de prestigiu 44 ai secolului al XX-lea (Baumstark, W. Andre, Iacob şi Robert Taft, Vintilescu, ş. a. ), a căror analiză a luat în calcul şi Pergamentul lui Atanasie cel Mare de la O'asr Ibrim şi Papirusul anonim Deir-Balaizoh 45 presupuse a fi cele mai vechi texte liturgice. Codicele Barberini 336 conţine şi cel mai vechi Evchologiu grecesc, cel al lui Serapion din Thmuis, în care sunt incluse, conform practicii cultice de început, Liturghiile Sfântului Vasile cel Mare şi ale lui Ioan Gură-de-Aur. Textul hrisostomic a fost dezvoltat şi completat în secoul al V-lea, apoi a suferit modificări succesive pe baza legilor interne prezentate mai sus; prima modificare s-a făcut de Părinţii de la Studion în secolul al VUI-lea 46 , iar în perioada macedoneană (sec. IX-XII) acest proces de îmbogăţire a textului a continuat sub influenţa bizantină dată de relaţia dintre cancelaria aulică şi scriptoriul studit. Ultima mare intervenţie în cadrul bizantin s-a făcut în secolul al XlV-lea de către patriarhul Filotei Kokimos (+1376) şi publicată în Diataxis 47 , text ce cuprinde şi tipicul Liturghiei. De la această dată şi până în prezent intervenţiile în text se fac numai pe aceste două direcţii: acomodarea lingvistică raportată la textul de bază şi la diversele stadii de evoluţie a limbii şi modificări/adăugiri tipiconale, esenţa rugăciunilor rămânând întreagă în teologia şi structura lor. Prima traducere a textului liturgic în limba latină s-a făcut în secolul al XH-lea de către Leon Thuscus. După momentul Gutenberg, prima ediţie a Evhologhiului se tipăreşte în limba neogreacă la Veneţia în 1526 48 , urmată de cea de la Paris din 1560, era culturală a tiparului aducând o creşterea progresivă a circuitului de carte în tot spaţiul creştin. Numeroase copii manuscrise au circulat însă în toată această perioadă ca efect al nevoii de instruire şi slujire a sacerdoţilor 49 . 4. Istoricul Liturghiei hrisostomice în limba română. Cercetarea istorică, teologică şi dogmatică a Liturghiei s-a efectuat în mediul teologic prin litughiştii amintiţi în acest capitol. Cercetarea filologică românească a studiat Liturghia mai întâi prin ediţiile filologice ale textelor: Liturghierul lui Macarie (LITURGHIER, 1508,), Coresi Ibidem. PRUTEANU, 2008, p. 61, RĂMUREANU, I, 317. Ibidem, p. 633, http//:www.teologie.com.md/biblioteca. PRUTEANU, p. 149-150. Ibidem, p. 64. FELMY, p. 213. PRUTEANU, p. 68, LITURGHIER, 2008, p. 5 FELMY, p. 213. VORNICESCU, p. 120-123. 12 (LITURGHIER, 1570), şi Dosoftei (DOSOFTEI, 1679). Părţi din textele liturgice vechi au fost incluse în crestomaţiile literaturii române vechi 50 prezentate în studiile privind originile scrisului în limba română 51 , în Abecedarele şi Bucoavnele perioadei de început ale extinderii învăţământului de masă. Pentru a avea o imagine sintetizatoare a istoriei Liturghierului în spaţiul românesc, efectuăm prezentarea lui pe epoci de cultură. 5. Epoca slavonă. Meritul de a fi tipărit pentru prima dată în spaţiul ortodox cea mai importantă carte a cultului creştin revine culturii române prin persoana domnitorului Radu cel Mare, domnitor erudit şi reformator al vieţii bisericeşti 52 cu relaţii culturale pe linia Athos - Constantinopol -Cetinje - Veneţia - Cracovia. Ieromonahul Macarie, şcolit la Veneţia şi Cetinje , cu matriţe de la Cetinje, cu material tipografic de la meşterii din Lvov 54 şi prin intervenţia directă a domnitorului, va da ediţia princeps a Liturghierului slavon în anul 1508, la Târgovişte 55 . Momentul 1508 abundă în valenţe culturale impuse de curtea princiară, care dorea ancorarea directă la circuitul valorilor europene şi o vitalizare a specificităţii româneşti. Cu matriţe preluate de la Cetinje şi cu ornamentaţia ce unea motive bizantine şi veneţiene 56 , Liturghierul a fost solicitat imediat de cler, motiv pentru care a fost reeditat. Ediţiile viitoare se vor tipări la Braşov 57 , Sas-Sebeş 58 şi Dealu 59 . Cele mai somptuoase Liturghiere manuscrise ale acestei epoci sunt Liturghierele mitropolitului-artist Anastasie Crimca 60 aflate şi astăzi la muzeul Mănăstirii Dragomirna. Le-au urmat în frumuseţe Liturghierele greceşti comandate de domnitorul Vasile Lupu. 6. Epoca Brâncoveanu, „vreme de muncă şi de gust... de cinstită trudă pentru luminarea minţilor omeneşti" 61 este recunoscută ca apogeu al culturii medievale 50 GASTER, I, p. 239, 343, CRESTOMAŢIE, 1994, p. 98, LAMBRIOR, p. 130. 51 GHEŢIE-MAREŞ, 1985, p. 259-266, LITURGHIER, 1570, CIOBANU, 1941, etc. 52 TOMESCU, p. 26, PROTUL, p. 5-6: "îndată trimise Radu Vodă la împărăţie de ceru pe acest mare păstor, Nifon, şi i se împlini voia, căci i-1 dete sultanul. Trimise îndată de aduse pe sfântul în ţara sa, şi i- a dat toate pe mână zicându-i: „Eu să domnesc, iar tu să ne îndreptezi şi să ne înveţi Legea lui Dumnezeu, şi să fii tată şi păstor mie şi tuturor oamenilor şi solitor la Dumnezeu". Iar sfântul află turma neplecată şi neascultătoare şi Biserica răzvrătită şi cu obiceiuri rele şi nesocotite. Chemă pe toţi egumenii de la toate mănăstirile Ţării Ungro-Vlahiei şi tot clerul Bisericii şi făcu sobor mare împreună cu domnul şi cu toţi boierii, cu preoţi şi cu mireni, slobozind izvoare de învăţătură limpede şi necurmat, şi le spunea din Sfânta Scriptură, învăţându-i pe toţi şi adăpându-i din apa milei credinţei celei adevărate. Şi le grăia din pravilă de lege, de tocmirea Bisericii şi de dumnezeieştile slujbe, de domnie şi de boierie, de mănăstiri şi de biserici, şi de alte rânduieli. Tocmi apoi toate obiceiurile pe pravilă şi pe aşezământul sfinţilor apostoli; hirotoni şi doi episcopi, dându-le şi eparhie hotărât, care cât va birui, şi-i învăţă cum vor purta grijă şi cum vor paşte oile cele cuvântătoare, care le sînt date în seamă, astfel încât să se îndrepteze toată ţara de la arhierie", CANTEMIR, p. 339, PROTASE, p. 9, PANAITESCU, 1971, p. XII, 107, BIANU, 1904, p. 7, IORGA, BIZANŢ, p. 132-133. 53 DEMENY, 1973, p. 91-1 1 1, Dumitrescu FI. în RELAŢII POLONE, p. 68, Mitu, în RELAŢII POLONE, p. 9. 54 ANDREESCU, ARTA, p. 3. 55 TOMESCU, p. 28, CHIŢULESCU, p. 15-19. 56 TOMESCU, p. 28. 57 TOMESCU, p. 49, PANAITESCU, 1965, p. 132-165 58 TOMESCU, p. 51, GHEŢIE-MAREŞ, 1994, p. 132-140. 59 TOMESCU, p. 31. 60 ANDREESCU, ARTA, p. 56. 61 IORGA, BRÂNCOVEANU, p. 174. 13 româneşti . Boierul recunoscut între contemporani ca bun organizator şi creştin destoinic 63 , cu „spirit panortodox" M şi numit domn fără voia sa, va crea o puternică emulaţie culturală ce va impune prestigiul culturii române în tot spaţiul sud-est european; domnitorul va avea un sfârşit la fel de tragic ca al Sfântului Ioan Gură-de- Aur. Pentru prestigiul ei, familia Brâncoveanu a fost aleasă ca emblemă a culturii şi spiritualităţii româneşti la Universitatea americană din Pittsburg 65 statul Pennsylvania, unde fiecare stat european are rezervat un salon reprezentativ. Cărţile liturgice ale casei princiare sunt comandate şi plătite de domnitor şi familia sa, şi împodobesc astăzi Muzeul de Artă Religioasă al României. Liturghierele greceşti de o rară frumuseţe, cu decoraţie rafinată şi strălucitoare, pline de măreţie, pot concura oricând cu tipăriturile vestitului veneţian Aldus Manutios. Antim, meşter şi mitropolit desăvârşit, cu un sfârşit la fel de tragic ca al protectorului său, va materializa pe deplin ambiţiile culturale ale domnitorului, dar şi nevoile reale ale momentului prin programul său editorial. Diortosirea şi editarea de către mitropolitul Antim a Liturghierului în 1706 la Râmnic şi 17 1 3 66 la Târgovişte, reprezintă ancorarea limbajului liturgic la textul original. O prezentare critică a acestei ediţii a fost realizată în anul 2012. în anexa nr. 3 sunt redate tipăriturile acestei epoci. 7. Epoca Liturghierului românesc. întrucât Liturghia Sfântului Ioan Gură-de- Aur este în programul liturgic peste 300 de zile pe an, rezultă că ea a avut o contribuţie esenţială în crearea profilului cultural şi spiritual al poporului român 67 , de aceea este necesară o prezentare mai cuprinzătoare a Liturghiei româneşti. Prima traducere a Liturghierului 68 în limba română este efectuată sub influenţa Reformei de către preoţii Iane şi Mihai, fiind tipărit de diaconul Coresi la Braşov în 1570; sub comanda şi îngrijirea directă a mitropolitului Ştefan al Ungrovahiei, se redactează Liturghierului trilingv, român-grec-slavon; acest Liturghier emblematic atât din punct de vedere literar cât şi artistic este astăzi catalogat la Secţia "Manuscrise" a Bibliotecii Academiei Române la cota ms. rom. 1790 69 . Liturghierul este împodobit cu o sumedenie 62 CERNAVODEANU-CONSTANTINIU, p. 156-170, TURDEANU, IUGOSLAVI, p. 179, 180: "Brâncoveanu a patronat cea mai bogată operă cărturărească de valorificare a creaţiei româneşti şi de zel creştin pentru înzestrarea lumii ortodoxe, până în cele mai răsfirate unghiuri ale ei. Niciodată un nume de domn român n'a străbătut mai departe, prin faptele culturii, şi niciodată nu s'a întărit în răstimpuri mai dese grija sădită pretutindeni pentru neamurile sărace de aceeaşi credinţă. Stăruitor pentru legea veche şi ctitor în Ardeal, darnic la lăcaşurile greceşti din peninsulă şi din arhipelag, la Athos şi la patriarhiile din Răsărit... din Georgia ...până în Bosnia... în eflorescenţa acestei epoci de cultură şi de munificenţă, prelaţi ortodocşi de pretutindeni vin în ţară, unde se bucură de protecţia înţeleptului domn", IORGA, IBR, II, p. 9-12. 63 PANAITESCU, 1965, p. 191-202, SACERDOŢEANU, 1964, p. 711-712, IORGA, 1968, p. 210, XENOPOL, p. 74: " ...trebuie ca mintea lui Brâncoveanu să fi fost de-o ghibăcie afară din cale. ..cel mai deplin acrobat politic ce au stătut vreodată în capul popoarelor", p. 241 "...adânc cunoscător al literaturii eline". 64 ELIAN, p. 204, PAPACOSTEA, p. 165, DEL CHIARO, 33-42. 65 http://en.wikipedia.org/wiki/Cathedral_of_Learning/ 10.06.. 201 1. InDumbarton Oaks Collection, 1961, din Wasington se află un mozaic din secolul al XlV-lea, cu chipul Sfântului Ioan Gură-de-Aur. 66 LITURGHIER, Târgovişte, 1713. 67 PANAITESCU, 1965, p. 162. 68 BRV, IV, p. 12, Mareş, Alexandru, Liturghierul lui Coresi, Text stabilit, Studiu introductiv şi note de Mareş, Al., EARSR, Bucureşti, 1969, PANAITESCU, 1965, p. 162. 69 CMR, II, p. 61. 14 de scene biblice, cu litere ornate, frontispicii şi viniete care fac din el un preţios obiect de cultură şi prezintă aceeaşi particularitate cu Codexul Barberini 336, în sensul că ambele manuscrise conţin doar Liturghiile lui Vasile cel Mare şi ale Sfîntului Ion Gură de Aur; a doua particularitate a acestui manuscris constă în faptul că la tipic sunt trecute şi precizări privind slujirea episcopului, deci poate fi considerat unul din primele Arhieraticoane româneşti. Este cel mai somptuos manuscris liturgic, de aceea manuscrisul s-a bucurat de o prezentare detaliată din partea lui G. Popescu-Vâlcea 70 . A doua traducere şi tipărire integrală a Liturghiei în limba română aparţine mitropolitului Dosoftei al Moldovei la 1679 71 , cu o reeditare în 1834 72 , iar Liturghia Sfântului Ioan Gură-de-Aur în limba română va fi tipărită pentru prima dată singură, într-o îngrijită ediţie tip Arhieraticon de episcopul Iacov la Rădăuţi, în anul 1745 73 ; exemplarul unicat, fost al Episcopiei Romanului se află astăzi la Biblioteca Academiei Române şi a fost expus în format .pdf la dosarul tematic "Opera tipografică românească 1508-1830", cu acces restrictiv. Un temeinic studiu al Liturghirierului Dosoftei a fost efectuat de filologul ieşean N. A. Ursu 74 cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la tipărirea lui la Iaşi. Tipograful acestuia, episcopul Mitrofan al Huşilor, va traduce şi tipări Liturghierul bilingv slavo-român de Buzău, în 1702 75 , iar în 1706 76 , la Râmnic, episcopul Antim Ivireanul va retipări Liturghierul ca primă parte a Molitvenicului, după modelul grecesc. Traducerea rugăciunilor a fost efectuată de eruditul episcop de Buzău, Damaschin „dascălul", cel mai aprig susţinător al introducerii limbii române în cult din această perioadă. In 1713 la Târgovişte, artistul-mitropolit Antim va tipări Liturghierul separat de Molitvenic, moment extrem de important pentru evoluţia procesului de unificarea a limbii române literare. Perioada dominaţiei fanariote, când se dorea impunerea limbii greceşti, a avut drept consecinţă eliminarea aproape definitivă a limbii slavone, introducerea parţială a limbii greceşti (mai ales în mănăstirile închinate grecilor) şi biruinţa definitivă a limbii române în toate domeniile vieţii social-culturale 77 , secolul al XVIII-lea fiind secolul raţiunii, al revenirii la izvoarele raţiunii omeneşti 78 prin traducerea şi tipărirea primelor opere ale clasicilor antichităţii. La jumătatea acestui secol limba Liturghierului cunoaşte un proces de perfectare şi stabilitate a formelor lingvistice prin desele reeditări şi circulaţia deosebită a manuscriselor şi cărţilor liturgice. Secolul al XlX-lea, îndelung pregătit prin reformele veacului precedent, va aduce îmbunătăţiri substanţiale în istoria Liturghierului românesc. Mitropolitul Veniamin Costachi va face o primă revizuire lingvistică a textului pe care îl va tipări în două ediţii: 18 1 8 79 şi 1834 80 . între prefacerile lingvistice date de curentul latinizant preconizat de I. G. Popescu-Vâlcea, Slujebnicul mitrpolitului Ştefan al Ungrovlahiei(1648-1688), Editura Meridiane, Bucureşti, 1974. BRV, I, p. 222 BRV, I, p. 225. BRV, II, p. 87. DOSOFTEI, 1679, Dosoftei, Dumnezăiasca Liturghie, 1619, Ediţie critică de N. A. Ursu, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1980 BRV, I, p. 435, BAR. cota CRV nr. 123, LITURGHIER, Buzău, 1702. BRV, I, p. 541, LITURGHIER, Râmnic, 1706. CAMARIANO-CIORAN, p. 224. IORGA, 1991, 1, p. 10. LITURGHIER, Iaşi, 1818. LITURGHIER, Iaşi, 1834. 15 H. Rădulescu, are loc o nouă evoluţie lingvistică şi tipiconală dată de ediţia Neamţ 8 1 1860 , iar spre sfârşitul secolului încep să se editeze noi tipuri de liturghii: Liturghia pe note pentru uzul bisericesc şi al şcolilor teologice 82 , Liturghia pentru cor bărbătesc pentru două, trei şi patru voci 83 , ş. a. La începutul secolului al XX-lea se fac mici modificări lingvistice şi tipiconale în ediţiile din 1912 84 şi 1 92 1 85 , iar în 1937, cel mai reprezentativ liturgist român, Petre Vintilescu, propune un program mai complex de revizuire a Liturghierului pe baza studiului comparatiştilor amintiţi în acest studiu şi a editării, la Atena 86 , a lucrărilor Congresului liturgic din 1925 şi a Ieratikonului 87 . Următoarea revizuire a fost făcută în ediţia din 1987 88 pe baza demersului efectuat de liturgiştii Vintilescu şi Branişte 89 . începutul mileniului III creştin constituie un pas important în istoria şi evoluţia Liturghierului creştin de pretutindeni; prin posibilităţile de studiu oferite de Biserici, Universităţi, Academii, Centre culturale şi Internet, s-a creat un puternic curent de punere în evidenţă a documentelor liturgice fundamentale pentru evoluţia pozitivă a cercetării. Apar ediţii noi precum Sfânta Liturghie pentru copii şi popor 90 , ediţii a poche 91 editate de centrele mitropolitane şi episcopale în zeci de tiraje pentru uzul sacerdoţilor şi instruirea credincioşilor. Anul jubiliar 2008 92 a adus trei ediţii diferite ale Liturghierului: Ediţia jubiliară, pe care o vom prezenta în studiul nostru, o ediţie de probă (numită şi pastorală), ce conţine numai Liturghia Sfântului Ioan Gură-de-Aur şi un Liturghier mimico-gestual pentru surdo-muţi, primul de acest fel în istoria Litughierului. In prefaţa şi postfaţa Ediţiei jubileu este precizată poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române 93 de a menţine acelaşi caracter deschis al textului, în sensul că prin experienţa liturgică a sacerdoţilor se pot face noi adaptări tipiconale şi de text. Constatăm astfel că tradiţia manuscrisă a fost continuată cu succes de tradiţia tipografică actuală. Pentru realizarea acestei evidenţe am folosit următoarele resurse: 1. BRV, I-IV = Bianu Ion, Hodoş Nerva, Simonescu Dan, Bibliografia românească veche, 1. 1: 1508-1830, 1903, 1. 11:1910, t. III: 1912-1936, 1. 1\ '-.Adăogiri şi îndreptări, Prefaţă de Rosetti, g-ral Radu, Lămuriri de Simonescu, Dan, EAR, Atelierele Grafice Socec & Co., Soc. Anonimă Română, Bucureşti, 1944. LITURGHIER, Neamţ, 1860 şi LITURGHIER Neamţ, 1862. Prima creaţie de muzică liturgică românească aparţine lui Anton Pann. în studiul său, Petroaia a identificat peste o sută de autori ai compoziţiei muzicale liturgice. LITURGHIER, Bucureşti, 1912. LITURGHIER, Bucureşti, 1921. în 1925, la Atena, a avut loc primul congres pe tema revizuirii Liturgierului. Concluziile acestui congres au fost publicate mleratikon, cf. BRANIŞTE, 1974, p. 599-613. LITURGHIER, Bucureşti, 1987. BRANIŞTE, 1974, p. 599-613. Sfânta Liturghie pentru copii şi popor, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1945. Acestea sunt Liturghiere în format A5 (14, 5 x 10, 5 cm), numite "de buzunar", precum ultima ediţie la Trinitas, Iaşi, 2009 şi care a fost reeditată în 2012. LITURGHIER, Bucureşti, 2008. Prefaţa este grupată tematic, iar postfaţa cuprinde recomandarea Sfântului Sinod către sacerdoţi de a consemna observaţiile şi propunerile personale de îmbunătăţire, în urma experienţei liturgice. 16 2. BRV- BUICLIU = Râpa-Buicliu, Dan, Cartea Românească Veche. Addinamenta, I, Cuvânt înainte de Dan Simonescu, Indice de Mariana Jaklovszky şi Victor Toader Bogdan, Editura Alma, Galaţi, 2000. 2a. BRV-BUICLIU = Dan Râpa-Buicliu, Cartea româească Veche. Studia Bibliologica, Cuvânt înainte de Virgil Cândea, Editura Alma, Galaţi, 2000. 3. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe, I, 1991, II-III, 1994, EIBMBOR, Bucureşti. 4. Catalogul "Patrimoniu" al Bibliotecii Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. 5. Catalogul Bibliotecii Sfântului Sinod al BOR. 6. Catalogul "Patrimoniu" al Mănăstirii Agapia, Neamţ. 7. Catalogul "Patrimoniu" al Mănăstirii Bucium, Iaşi. 8. Fondul "Patrimoniu" al Bibliotecii "Dumnitru Stăniloae" al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Iaşi. întrucât în cuprinsul istoriei BOR a lui M. Păcurariu la aceste evidenţe este adăugată de mai multe ori menţiunea "şi altele", iar noi am consultat doar cataloagele din marile biblioteci, considerăm că evidenţa noastră nu este completă şi studiul nostru nici nu are în vedere acest obiectiv; o evidenţă clară şi definitivă se poate realiza numai atunci când se vor efectua studii temeinice de istorie locală a tiparului, studii ce vor trebui să aibă în vedere şi cercetarea arhivelor privind evidenţa ediţiilor şi a tirajelor precum şi reeditările pentru fiecare categorie de texte din vechile centre tipografice. 8. Liturghia Sfântului Ioan Gură-de-Aur. Cercetările comparatiste şi istorice asupra istoriei textului liturgic 94 converg spre susţinerea tezei potrivit căreia Sfântul Ioan Gură- de-Aur a intervenit asupra textului liturgic sirian şi a apostolului Iacov înlăturând unele pasaje şi adăugând rugăciuni 95 pe direcţia trasată de teologia primelor două sinoade ecumenice, dar şi prin excepţionala sa erudiţie teologică şi filologică, limbajul grecesc impus de Ioan fiind unul familial, care a rămas, în substanţa sa, aproape neschimbat şi astăzi, după cum este evidenţiat în tabelul respectiv. Până în prezent nu se cunoaşte data precisă a atribuirii numelui de Liturghia Sfântului Ioan Gură-de-Aur, dar se ştie cu exactitate că din primele secole au început să circule manuscrise liturgice cu numele sfântului. Precizăm că Evchologhiul lui Thmuis din Codicele Barberini 336 din secolul al IV-lea confirmă faptul că Liturghia avea paternitate hrisostomică imediat după intervenţia lui Ioan în text, iar acest text circula şi în afara Constantinopolului încă din secolul al V-lea 96 . Putem face presupunerea că, odată cu citirea operei şi creşterea prestigiului sfântului, s-a impus şi numele Liturghiei. în spaţiul românesc au pătruns mai întâi textele manuscrise de redacţie medio-bulgară şi sârbă, cele mai vechi atestări fiind manuscrisele din secolele al XlII-lea - al XIV-lea 97 PRUTEANU, p. 54-55, VINTILESCU, 2001, p. 126-127. Ibidem. VINTILESCU, 2001, p. 126: " Manuscrisele fac dovada îndeosebi că toată istoria textului se mişcă asupra unor amănunte secundare, care nu ating nici esenţa Liturghiei, şi nici nu-i modifică fizionomia. Este o evoluţie care s-a dezvoltat sub imboldul pietăţii, a cerinţelor practice şi estetice, pe marginea Liturghiei sau în sfera ei periferică. Nici ordinea marilor momente şi nici textul rugăciunii n-au fost modificate". BOGDAN, PALEOGRAFIA, p. 97-99: Cunoscutul slavist menţionează Fragmen tele de la Neamţ aflate astăzi la BAR, cu nr. 682, şi Liturghierul romăno-slav, scris pe pergament şi datat prin sec. al XIV-lea, codex aflat astăzi în Biblioteca Societăţii culturale din Uzgorod, Ucraina. Vezi şi TURDEANU, 17 şi din secolul al XV-lea. Considerăm că patriarhul Nifon, adus în ţară de la Athos de către Radu cel Mare pentru calităţile sale, - era un exigent canonic, păstor şi organizator, bun cunoscător al limbilor slavonă şi greacă 98 - a adus cu sine mai multe manuscrise liturgice slavone şi greceşti, cu care a putut purcede la reoganizarea vieţii bisericeşti la toate palierele. La Biblioteca sinodală din Bucureşti se desfăşoară acum munca de decriptarea a vechilor manuscrise slave şi greceşti prin grija cercetătoarei Cătălina Velculescu, decriptare ce va aduce noi mărturii în susţinerea ideii prezentată de noi aici. Strategia de prezentare a Liturghiei în limba română am construit-o pe trei nivele. Primul nivel priveşte cartea manuscrisă şi raporturile filologice dintre manuscrise şi cartea tipărită. Pentru acest prim nivel am stabilit mai multe etape metodologice. Mai întâi prezint tradiţia manuscrisă a Liturghierului, iar pe baza conţinutului acesteia realizez tipologia manuscriselor. Prin metodele observaţiei şi deducţiei" prezint reperele bibliografice şi cele codicologice, sau, altfel spus, efectuez critica textuală externă 100 . Prin metoda integrativă şi cu ajutorul procedeului de perspectivă inversă 101 prezint cartea hrisostomică drept sursă de documentare istorică şi câmp de manifestare artistică. Următorul nivel al cercetării îl constituie raportul filologic dintre ms. rom. BAR 3188 copiat la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi ediţia Liturghierului din 1747, tipărită de mitropolitul Neofit Criteanul la Bucureşti în care prezint modul de transmitere a textului prin actul copierii. Pentru critica internă utilizăm metoda comparativ-istorică, iar procedeul face ă face îl aplicăm în analiza câtorva lecţiuni din rugăciunea hrisostomică. Căutăm, astfel, să oferim imaginea reală a raportului filologic dintre textele manuscrise şi cele tipărite. Scopul acestui aspect al cercertării îl constituie modul de conservare/transmitere a textului de către copişti. Al treilea nivel al cercetării textelor liturgice cuprinde mai multe dimensiuni. Prima dimensiune - ţinând cont de cercetările recente asupra Liturghierului românesc - cuprinde o prezentare filologică de ansamblu şi una selectivă, cu accent pe valoarea culturală a acestuia. A doua dimensiune o constituie prezentarea comparativă a unor lecţiuni din textelejipărite. Această opţiune a prevalat în faţa tradiţiei manuscrise întrucât tiparul a constituit un factor principal în evoluţia limbii şi culturii române din toate punctele de vedere, încă de la debutul său, fapt recunoscut de umanistul erudit Udrişte Năsturel, văzut de mulţi exegeţi drept ultimul reprezentant al slavonismului românesc: " Numai prin tipografie va fi cu putinţă să îndeplinim cele de trebuinţa noastră" 102 . Procesul de evoluţie lingvistică este prezentat pe baza raportului între Liturghierul lui Coresi, Dumnezeiasca Liturghie a lui Dosoftei, 1679 şi Liturghierul lui Antim Ivireanul din 1713, Liturghierul Veniamin Costachi din 1818, Liturghierul din 1987 şi Liturghierul jubiliar 2008, considerate ca fiind momente lingvistice importante. în acest sens am selectat "Rugăciunea punerii înainte" din toate ediţiile amintite mai sus. MINIATURA, p. 395. PROTUL, p. 4: "Şi Nifon se hrăni şi el din meşteşugul scrisului, căci scria foarte bine şi frumos", CHIŢULESCU, p. 14. MUNTEANU, 2005, p.102. ' Potrivit clasicilor disciplinei noastre (vezi RUSSO, p. 15, 43-45, LAGRANGE, p. 84 ş.u.) prin critica textuală înţelegm analiza particularităţilor lingvistice şi extralingvistice ale unui text, precum şi tehnica ediţiilor. 1 LAZAREV, I, p. 9, NEGRICI, p. 41-43. ! BRV, I,p. 131. 18 A treia dimensiune a strategiei noastre de cercetare o constituie o prezentare filologică privind contribuţia Liturghierului în dinamica procesului unificării limbii române literare. 9. Tradiţia manuscrisă a textelor liturgice. Am supus analizei manuscrisele româneşti catalogate în corpus-ul realizat de G. Ştrempel la Biblioteca Academiei Române. Pentru a avea o imagine integratoare asupra textului liturgic în spaţiul românesc am efectuat şi o inventariere a manuscriselor slavone şi greceşti, care conţin Liturghia . Pentru prezentarea manuscriselor am folosit metoda Clark, care înlesneşte prezentarea coordonatelor de ordin codicologic ( A.C. Clark, apud ONU, 1973, p. 23). Manuscrisele slave, care cuprind integral sau fragmentar textul liturgic, catalogate şi editate de P. P. Panaitescu în două volume 103 sunt înregistrate cu următoarele numere: 26, 27, 28, 29, 30, 31, 65, 170, 227, 228, 229, 231, 232, 233, 234, 235, 236, 420, 480, 492, 502 şi 531 şi aparţin secolelor al XV-lea - al XVII-lea. Manuscrisele liturgice greceşti catalogate la BAR 104 sunt: ms. gr. 400, 403, 404, 405, 406, 408, 411, 413, 414, 906, 937, 938, 939, 940, şi 941. Un manuscris greco-rus scris cu chirilice este înregistrat în catalogul Ştrempel 105 la cota ms. rom. 3618. Tot aici reamintim Liturghierul trilingv slavono-greco-romăn înregistrat de Ştrempel 106 la numărul ms. rom. 1790. Fiind un manuscris cu titlul scris în aur, în slavonă {Tipicul divinului şi sfântului serviciu 107 ) copistul i-a dat un caracter de lux. Rugăciunile sunt scrise în limbile liturgice greacă şi slavonă, cu caractere chirilice de culoare neagră, iar tipicul este scris în româneşte cu aceleaşi caractere, dar în chinovar 108 . Este un manuscris cu 1 14 f, format din 8 caiete cu dimensiunea de 28 x 19 cm. Liturghia hrisostomică este cuprinsă între f. 6 r -44 r cu titlul Liturghia ierarhului Ioan Gură de aur 109 . Crezul (f. 1 1 V - 1 1 1 r ) este scris tot în româneşte, mitropolitul Ştefan fiind şi ierarhul care a rostit Crezul pentru prima dată în limba română, în ziua înscăunării sale ca mitropolit al Ungrovlahiei, de faţă fiind şi domnitorului Matei Basarab. Filele 101 r şi 102 v sunt albe, pentru eventualele adnotări ale arhiereului, prin aceasta subscriind caracterului deschis al tradiţiei canonului liturgic. Despre valoarea literară şi artistică a acestui manuscris au făcut menţiuni şi istoricii literari N. Iorga şi N. Cartojan 110 . Manuscrisul wi PANAITESCU, CMSR, I, 1959, II, 2003. 104 LITZICA, CAM ARI ANO. 105 CMR, III, p. 192. Este un manuscris miscelaneu, cu paginaţie veche chirilică. Copistul necunoscut a folosit culorile consacrate; a fost în proprietatea diaconului Gheorghe şi apoi a lui C. Erbiceanu, care 1-a dăruit Academiei Române la 15 martie 1908. 106 CMR, II, p. 61, Dimensiunile date de Popescu -Vâlcea sunt de 29 x 20 cm. 107 POPESCU- VÂLCEA, 1974, p. 9. 108 Ibidem, p. 8. m Ibidem,p.9. 110 CARTOJAN , p. 171-172: "în epoca lui Matei Basarab însă, cultura slavonă intrase în agonie. Focarul de cultură slavă din sudul Dunării apusese rînd pe rînd. în urma acestor împrejurări s-a ajuns ca nici preoţii să nu mai înţeleagă limba în care o tradiţie prea adînc înrădăcinată îi silea totuşi să oficieze serviciul divin. Tipărind cîteva cărţi de ritual cu textul în limba slavonă şi lămuririle formelor exterioare ale cultului în limba română, mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti se credea îndatorat să preîntîmpine «înponcişarea» poporenilor săi cu aceste explicaţii: «şi văzîndu iară cum au creştinii ţării înputare, şi preoţii mai vrătos de cătră hulnicii de lege, cum pentru grosimea şi grubia nu ştim sluji tainele sfintei beserici şi strigă toţi că am uitat cinurile, socotelele, obrăşirile, chipurile, nemeririle şi toate rînduialele şi tipicurile sfintelor taine, pentru aceia ... gîndiiu să iau înputarea batjocoririlor de asupra aceştii ţărişoare ... şi astfel scos-am la lumină ... nu cum au fost pînă acum slavoneşte, tipicurile, carele nu le pot şti cinstiţii şi cucernicii preoţi pentru nesebuiala lor... De vreme ce am spart pîcla neştiinţei şi am dres rînduialele şi le-am prepus 19 abundă în frumoase scene liturgice. Un alt manuscris bilingv, hrisostomic, catalogat de G. Ştrempel este cel de la cota ms. rom. 3009 111 redactat în limbile greacă şi română cu titlul: "Sfînta şi dumnezeiasca Liturghie a sfîntului Ioann Zlatoust, cu ecteniile şi cu văzglăşeniile greceşti, iar molitvele rumâneşti"; este un manuscris hrisostomic, cu 13 f. de 23 x 17 cm., copiat în semiuncială, la jumătatea secolului al XVIII-lea. Titlul, iniţialele şi tipicul sunt scrise cu chinovar, textul liturgic cu cerneală neagră; manuscrisul este ornat cu un frontispiciu în peniţă la f.l, iar legătura veche este din carton. Pe coperta II interioară arhimandritul Nectarie a consemnat cutremurul din 14 octombrie 1802. Ms. rom. 707 112 , un manuscris cu titlul: Liturghier şi Molitvenic, având 127 f. de 19 x 15, 5 cm., datat la 1 septembrie 1699 de harnicul copist moldovean Vasile Sturze (f. 38 v ). Titlul şi tipicul sunt în chinovar, textul este scris cu cerneală rădăcinie, iar iniţialele sunt ornate; peste legătura originală în piele, astăzi s-a adăugat legătura modernă. La f. 89 v copistul a însemnat eclipsa de soare din septembrie 1699, iar la f. 127 se constată circulaţia ms. prin proprietarul "popa Găvrilă den Forusegu", care îl cumpără şi apoi îl dăruieşte "popii Iştucu" din Lazuri, care a adăugat apoi rânduiala spovedaniei şi alte molitve, deci, prin circulaţie, Liturghierului i s-a adăugat textul cu molitve. Pe manuscris sunt diferite însemnări de condei, semn că a avut şi alţi proprietari; ultimul dintre ei, V. Mangra, 1-a dăruit Academiei Române la 14 ianuarie 1894. Ms. rom. 1352 113 cu titlul Liturghier, este un manuscris cu 94 f., cu dimensiunile de 19, 5 x 16 cm., cu numerotaţie veche cu cifre chirilice, copiat de diacul Ştefan din satul Boci la 1706, conform însemnării de la f. 93. Copistul se iscăleşte şi în criptogramă, dar şi în litere latine, iar legătura manuscrisului este artistică. Nu are alte însemnări. Ms rom. 1365 114 , miscelaneu cu 159 f. de 19, 5 x 16 cm., cu numerotaţie veche cu cifre chirilice, diversă, cu legătură artistică în piele, copiat la 1700 de "popa Neagoe ot Bobîlna\î. 46). Ms. rom. 1809 115 , un Liturghier, manuscris liturgic, cu 113 f, cu dimensiunile de 21 x 15 cm. Textul are scriere cursivă, cu cerneală neagră, iar titlul, iniţialele şi regulile tipiconale în chinovar; se păstrează legătura veche din scoarţe şi piele. Este împodobit cu mai multe frontispicii în peniţă şi un desen la f. 39. Ms. rom. 1832 116 , un Liturghier, manuscris liturgic, cu 173 f. şi dimensiunile de 19, 5 x 15, 5 cm. Este scris cu negru şi chinovar de preotul Gavriil în "anii de la Adam 7247, de la naşterea lui Hristos 1 739, meseţea martie 6", în satul Sintelic, lângă Oradea şi legat în scoarţe de lemn şi piele; copistul îşi exprimă onestitatea faţă de eventualele greşeli de copiere. Ms. rom. 2302 117 , un manuscris liturgic, cu 140 f. şi dimensiunile de 19 x 15 cm., cu titlul: Rînduiala sfintei şi dumnezăeştii Liturghii, caria iaste aşia la beseareca cea mare la Sfetagora. Numerotaţia este veche, cu cifre chirilice, iar textul este scris cu cerneală rumâneaşte, pentr-acea nu se cade vouă drepţilor mei fii ai Pravoslaviei să vă înponcişaţi şi să vă scîrbiţi împotriva pastoriului vostru. »". 111 CMR, III, p. 431. 112 CMR, I, p. 301. 113 CMR, I, p. 301-302. 114 CMR, I, p. 307, ŞTREMPEL, 1959, p. 12. 115 CMR, II, p. 66, ŞTREMPEL, 1959, p. 35. 116 CMR, II, p. 73, ŞTREMPEL, 1959, p. 75. 117 CMR, II, p. 237, CORFUS, p. 83. 20 neagră; titlurile şi regulile tipiconale sunt în chinovar. Este ornamentat cu frontispicii în peniţă şi iniţiale în roşu. Legătura artistică în piele se păstrează sub cea modernă. Ms. rom. 2303 118 , cu titlul Liturghier, este un manuscris cu 143 f. de 19, 5 x 14 cm., scris în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Datarea s-a făcut de către G. Ştrempel. Textul este scris cu cerneală neagră, iar titlul, iniţialele şi regulile tipiconale sunt în chinovar. Copistul nu a lăsat însemnări, iar provenienţa este necunoscută; după însemnări se pare că a circulat în zona Bucureştiului. Cuprinde pagini copiate din Liturghierul de la Bucureşti, ediţia 1780, cu însemnări bisericeşti, politice, sociale şi personale, posesorii bucureşteni fiind atenţi la evenimentele timpului, dar şi la consemnarea lor. Astfel, sunt menţionate: la f. 1: tăierea domnitorului Constantin Hagialîu, pentru văcărit, în 1799 şi venirea muscalilor la Bucureşti în 1806; f. l v : domnia lui Ioan Alexandru Constandin Moruz; f. 42 v : venirea lui Tudor Vladimirescu la Bucureşti; f. 70 v : venirea boierilor de la Ţarigrad; f. 122 v : cutremurul din 14 octombrie 1802, când s-a dărâmat biserica Colţea; f. 143: "mazilirea domnitorilor Alexandru Ipsilanti în 1797 şi a lui Constantin Hageanrîlîu voevod în 1799". F. 9, 31 v , 39 v -40, 64, 71 şi 122 conţin informaţii personale nesemnificative ale ale unuia dintre proprietari, diaconul Radu. Ms. rom. 3188 119 intitulat Dumnezeiasca Liturghie a sf. părintelui nostru Ioan Zlatoust, este un manuscris hrisostomic liturgic cu 20 f, de 18, 5 x 13 cm., având textul de culoare neagră, iar titlul, tipicul, colontitlul şi iniţialele în chinovar; nu are însemnări. Ms. rom. 3202 120 cu titlul Liturghier, este un miscelaneu de 146 f, de 19 x 14, 5 cm. Textul este scris cu cerneală rădăcinie iar titlul, colontitlul, iniţialele în chinovar; este copiat în anul 1804 după Liturghierul tipărit la Râmnic în anul 1759 (f. 146), de ieromonahul Ioachim Bărbătescu din Bistriţa vâlceană şi legat în scoarţe de lemn şi piele. Ultimul proprietar a fost Muzeul de Antichităţi, care 1-a predat Academiei Române la 10 februarie 1903. 121 Ms. rom. 3312 , cu titlul Liturghier. Este un manuscris de 171 f, cu dimeniunile de 18 x 14, 5 cm., cu numerotaţie veche cu cifre arabe, textul fiind scris cu cerneală neagră ce imită tiparul ; unele titluri, iniţialele şi regulile tipiconale sunt scrise în chinovar. Ms. rom. 3965 122 , cu titlul Liturghia lui Ioan Gură de Aur, este manuscris bilingv, hrisostomic liturgic, fragmentar, cu 20 f, şi dimeniunile de 22 x 17 cm., copiat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, provine din dezmembrarea manuscrisului 3920 (acest manuscris avea în plus doar cinci foi cu un text din Pateric). Ms. rom. 4067 123 , cu titlul Liturghier slavo-roman este un manuscris liturgic, incomplet (fără început şi fără sfârşit), cu 67 f, cu dimeniunile de 21 x 16, 5 cm.; Proscomidia şi Liturghia lui Ioan Gură-de-Aur este copiată de diacul Toode din satul Odorhei de lângă Târnave, la 1708 (f. l v ); textul este scris cu cerneală neagră, iar titlul, iniţialele şi tipicul în chinovar. Copierea s-a efectuat în casa preotului Ion Mihanciu din satul Laureni, judeţul Mureş în "Anul Domnului 1 708". Legătura este veche în scoarţe de lemn şi piele. 118 CMR, II, p. 238. 119 CMR, III, p. 43. 120 CMR, III, p. 49. 121 CMR, III, p. 80, ŞTREMPEL, 1959, p. 77. 122 CMR, III, p. 288. 123 CMR, III, p. 319. 21 Ms. rom. 4133 , conţine un Liturghier, miscelaneul are 149 f., de 19, 5 x 15 cm., copiat în 1730 ( f. 66); textul este scris cu cerneală neagră, iar titlul, iniţialele şi tipicul în chino var. Liturghia lui Ioan Gură-de-Aur are lipsă primele file şi este cuprinsă între f. 1- 59, conform cu însemnarea: "Coneţ Liturghiei Zlatoustova. Martie 2 dzile", iar la f. 66 sunt consemnate, cu precizie, datarea şi copistul: "A scris mult păcătosul preot Ştefan din Sînboşog, (judeţul Bihor). Anul... 1730, meseţa martie, 4". Ms. rom. 4 154 125 cu titlul Liturghier. Rînduiala dumnedzăeştii Liturghii, fără diacon, a lui Ioan Zlatoust; manuscris hrisostomic liturgic cu 162 f., de 19 x 15 cm. legat în piele peste care s-a aplicat legătura modernă. Textul liturgic este scris cu cerneală neagră şi unele titluri, colontitluri şi iniţiale sunt în chinovar ; manuscrisul este împodobit cu mai multe frontispicii în peniţă şi iniţiale ornate. Liturghia "cinstită şi slăvită"(f. 162 v ) este copiată la începutul secolului al XVIII-lea în Bihor, de dascălul Gheorghie pentru preotul Simeon din Iaz, < judeţul Bihor >. Ms. rom. 4160 126 este un manuscris liturgic, cu 118 f., de 18 x 15 cm., copiat de scribul Vasile Sturdze la 1701 (f. 57). Textul este scris cu cerneală neagră, iar ornamentaţia este identică cu a celorlalte manuscrise ale acestui copist-călător; numerotarea este cu caractere chirilice. Legătura veche din piele se păstrează sub cea modernă. Ms. rom. 4164 127 cu titlul Liturghier este un manuscris liturgic cu 105 f., de 20 x 15, 5 cm., cu numerotaţie veche, cu cifre chirilice, cu legătură veche în scoarţe şi piele. Textul este scris cu cerneală neagră şi rădăcinie, iar titlul, iniţialele şi regulile tipiconale sunt în chinovar. Ms. rom. 4255 128 are, între filele 4-96 un Liturghier, este un miscelaneu liturgic cu 108 f, cu dimeniunile de 20 x 16 cm., copiat la începutul secolului al XVIII-lea, de un copist necunoscut. Textul este scris cu cerneală neagră, iar titlurile, colontitlurile, iniţialele şi indicaţiile tipiconale sunt în chinovar. Sub legătura modernă se păstrează legătura veche din scoarţe de lemn şi piele. Ms. rom. 4259 129 , un Liturghier cu 188 f, cu dimeniunile de 20 x 15 cm, este numerotat cu cifre chirilice şi scris cu cerneală neagră şi rădăcinie; titlurile, colontitlurile, iniţialele şi regulile tipiconale sunt notate cu roşu; legătura veche din scoarţe şi piele se păstrează sub cea modernă. 130 Ms. rom. 4275 este un Liturghier are 143 f, cu dimeniunile de 19, 5 x 15, 5 cm., scris cu cerneală în Ardeal la începutul secolului al XVIII-lea, iar titlurile, iniţialele şi tipicul cu chinovar. Este păstrată legătura veche în scoarţe de lemn şi piele. Ms. rom. 4870 131 este tot un miscelaneu liturgic cu 71 f, cu dimeniunile de 20 x 14 cm., cu numerotaţie veche cu cifre chirilice, scris cu cerneală neagră, iar titlurile, iniţialele şi indicaţiile tipiconale sunt în chinovar; legătura modernă este aplicată peste cea veche, din piele. 124 CMR, III, p. 344. 125 CMR, III, p. 355. 126 CMR, III, p. 357. 127 CMR, III, p. 359. 128 CMR, III, p. 394, CORFUS, p. 145. 129 CMR, III, p. 396, ŞTREMPEL, 1959, p. 66. 130 CMR, III, p. 402-403, ŞTREMPEL, 1959, p. 77. 131 CMR, IV, p. 147, ŞTREMPEL, 1959, p. 169. 22 Ms. rom. 4918 este un Liturghier de 111 f., cu dimeniunile de 19 x 14 cm., cu numerotaţie veche cu cifre chirilice. Textul este scris cu cerneală neagră, iar titlul, iniţialele şi tipicul în chinovar; este împodobit cu frontispicii în peniţă la f. 29 v şi 64 v , iar la f. 33 r , 41 r şi 47 v are iniţiale ornate. Ms. rom. 5353 133 un Liturghier, cu 88 f. de 19, 5 x 15, 5 cm., copiat după Liturghierul de Buzău, ediţia 1702, cu litere ce imită tiparul; textul este de culoare neagră, iar titlurile, iniţialele şi regulile tipiconale sunt în chinovar. Este ornamentat cu frontispicii şi desene în peniţă reproduse după Liturghier . Scurte fragmente liturgice au mai fost incluse şi în alte manuscrise religioase cu largă circulaţie precum cele din Mântuirea păcătoşilor 134 . Din cele 46 de manuscrise ce includ, integral sau fragmentar această operă, notăm doar pe cele care au textul integral, şi anume: ms. rom. 432, 2174, 2517 şi 5466; în ediţiile actuale ale acestei culegeri, fragmentele liturgice au fost eliminate. O altă operă cu largă circulaţia Floarea 135 * darurilor avea inclus în faza de început câteva fragmente liturgice. In ediţia critică realizată de Pândele Olteanu aceste nu mai sunt trecute. 10. Tipologia cărţii manuscrise. Din caracteristicile manuscriselor prezentate a rezultat o tipologie a acestora, pe care o prezentăm mai jos cu exemplificări corespunzătoare fiecărui tip. Din punct de vedere al limbii în care au fost scrise, avem: manuscrise greceşti, slavone, slavo-române, cu două excepţii: un manuscris greco-român (nr. 3009) şi un altul greco-rus, ambele scrise cu caractere chirilice (nr. 3618). Din punct de vedere al conţinutului şi a structurii manuscrisului, avem manuscrise miscelaneu (1365, 3202, 4255 şi 4870), manuscrise liturgice cu text integral (707, 1352, 1365, 1809, 1832, 2302, 3188, 3202, 3312, 4154, 4160, 4164, 4255, 4259, 4275, 4918 şi 5353) şi manuscrise liturgice cu text incomplet (3965, 4067, 4133, 4870, 5733). Scurte fragmente liturgice incluse în miscelanee sunt cuprinse în manuscrisele 447, 953, 1123, 1187, 1331, 1426, 2039, 3806, 4237, 4762, 5207, 5316, 5422 şi în Codicele Braţul. Acesta din urmă, aflat la Muzeul Literaturii din Iaşi, este inclus în studiul nostru, întrucât este primul manuscris datat şi conţine un fragment liturgic şi omilia hrisostomică pascală. Cu excepţia ms. rom. 1809, care are scriere cursivă, toate celelate au o scriere ce imită tiparul, scriere ce s-a practicat în Ardeal din lipsa cărţilor tipărite. Din punct de vedere artistic toate manuscrisele au avut măcar un frontispiciu şi câteva iniţiale ornate; unele dintre ele au avut legătură artistică deosebită (ms. rom. 2302), iar altele au o mai mare valoare artistică dată de ornamentaţia bogată în frontispicii, viniete, iniţiale ornate şi scene rituale, care stabilesc un raport intern cu textul, intensificând mesajul textului liturgic ( ms. rom. 4255, 4259, 4275). Ms. rom. 1352 conţine o criptogramă şi unele cuvinte scrise cu litere latine, indicând mâna unui copist mai instruit, pe când ms. rom. 4067 a fost scris de un copist mai puţin pregătit, fapt constat din scrierea stângace şi cu mici lacune de text. CMR, IV, p. 155-156, ŞTREMPEL, 1959, p. 177. CMR, IV, p. 277, ŞTREMPEL, 1959, p. 217. ONU, 2002, p. 26-27. OLTEANU, 1964, p. 189-211. 23 Dacă îi avem în vedere pe copişti, avem: manuscrise scrise de un singur copist şi manuscrise scrise de doi copişti, iar din punctul de vedere al profilului intelectual avem mauscrise scrise de preoţi, de diaconi, de dascăli şi de logofeţi. Copiştii al cărăr nume a fost consemnat pe o versiune a Liturghiei sunt: logofătul Constantin Anastasie (1809), popa Avram din Cioara (1365), popa Floru (4259), popa Gavril din Sintele Oradea (1832), diacul Gheorghie din Vima Turdei (4275), diaconul Gheorghe Comănescu (3312), dascălul Gheorghe din Botos (4154), monahul Gherasim (5782), ieromonahul Ioachim (3202), popa Nicolae din Cicmău (4870), popa Petre din Hereclean (4918), ieromonahul Silvestru (5353), preotul Ştefan din Sînboşog (4133), diacul Ştefan din Vima Boci (1352), diacul Toader din Odorhei (4067) şi dascălul Vasile Sturdze moldoveanul (707, 4160, 4164). După criteriul circulaţiei, avem manuscrise cu circulaţie bogată (1365, 2303, 3312, 4160, 4255 şi 4259) şi manuscrise cu arie restrânsă de circulaţie (1352). La această categorie trebuie să mai amintim faptul că există foarte multe manuscrise româneşti în afara graniţelor României care, din diverse motive, au fost „exportate" şi care sunt catalogate astăzi în marile biblioteci europene. Semnalarea şi cercetarea lor a fost făcută de către istorici (episcopul Melchisedec Ştefănescu, Al. Odobescu, M. Kogălniceanu G. Tocilescu, N. Iorga, M. Bulacu, I. Mihailovici, M. Berza, V. Cândea, P. P. Panaitescu, ş. a.) şi filologi (M. Gaster, B. P. Hasdeu, L. Şăineanu, O. Densuşianu, Şt. Ciobanu, P. Olteanu, E. Turdeanu, Gh. Mihăilă ş. a.). Repertorii al tuturor acestor manuscrise a fost întocmite de către Radu Constantinescu în 1986 136 şi academicianul Virgil Cândea 137 . O altă catalogare a manuscriselor a fost făcută de Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române; catalogul respectiv a fost întocmit de reputatul pr. Dumitru Fecioru şi publicat treptat, timp de şase ani, în periodicul bisericesc ST între anii 1959- 1965. Credem că este posibil să mai fie descoperite şi alte manuscrise româneşti prin diverse depozite de carte veche bisericească, aşa cum cercetătorii au descoperit şi publicat în 1970 138 manuscrise hrisostomice inedite. Toate manuscrisele liturgice prezentate au fost scrise într-o perioadă de un secol: de la 1699 (ms. rom. 707), până la intrarea în perioada modernă ( ms. rom. 3202 din 1804), iar din punct de vedere geografic, cu excepţia a două manuscrise, 98% au fost scrise şi au circulat în Ardeal. Toate manuscrisele au fost scrise pe suport de hârtie, dar nici un copist nu oferă informaţii privind provenienţa şi preţul hârtiei. Fiind text liturgic fundamental pentru preoţi, toate regulile tipiconale au fost notate cu chinovar(roşu), copiştii fiind în cea mai mare parte persoane consacrate oficiului divin. Ms. rom. 3312 are numerotaţie cu cifre arabe, celelalte cu cifre chirilice. Ms. rom. 4067 are în plus şi o transcriere interliniară târzie, cu litere latine. Cu excepţia ms. rom. 2303, toate manuscrisele au avut precizată data şi locul copierii, precum şi proprietarii lor. Un singur manuscris (ms. rom. 3203) păstrează aproape în întregime anonimatul datelor. Radu Constantinescu, Manuscrise de origine românească din colecţii străine, 1986, s. 1. CÂNDEA, 2010. Une homelie chrysostomienne presentee comme inedite, în Bibliography of scholarship in the field of Chrysostom studies, updated March 2010/ 10 06. 201 1 . 24 11. Raportul dintre ms. rom. 3188 139 şi Liturghierul din 1747 140 . în prezentarea de mai jos avem în vedere modul cum s-au transmis normele românei literare prin copierea manuscriselor. în acest sens am analizat ms. rom. 3188 din Fondul de Manuscrise al BAR, care conţine numai textul liturgic; comparaţia este făcută cu Liturghierul din ediţia Bucureşti, 1747; am supus colaţionării Rugăciunea dinaintea Sfintelor Daruri. Liturghierul 1747, Bucureşti Ms. rom. 3188 p. 87. Doamne, Dumnezeule, atotţiitorule, cela ce eşti unul sfânt, care priimeşti jărtfa de laudă de la cei ce te chiamă pre tine cu toată inima, priimeşte şi rugăciunea noastră a păcătoşilor, şi o du pre dânsa la sfântul tău Jârtvinic, şi ne îndestulează pe noi a-ţi aduce ţie daruri şi Jărtve duhovniceşti pentru păcatele noastre şi neştiinţele norodului: şi ne învredniceşte să aflăm har înaintea ta, ca să-ţi fie ţie bine jărtva noastră, şi să sălăşluiască întru noi Duhul cel bun al darului tău, şi întru aceaste daruri puse înainte şi întru tot norodul tău. f. 24. Doamne, atotţiitorule, cela ce eşti unul sfânt, carele priimeşti jertfă de laudă, de la cei ce te cheamă pre tine cu toată inima. Priimeşte şi rugăciunea noastră a păcătoşilor, şi o du cătră sfântul tău jertvenic, şi ne îndestulează pre noi a-ţi aduce ţie daruri şi jertve Duhovniceşti pentru păcatele noastre şi neştiinţele norodului. Şi ne învredniceştre pre noi să aflăm Har înaintea ta, ca să-ţi fie ţie bineprimită jertfa noastră, şi să să sălăşluiescă întru noi Duhul cel bun al darului tău şi spre aceste daruri puse înainte, şi spre tot norodul tău. Din analiză au rezultat următoarele aspecte filologice ale copierii: a) omisiuni: Dumnezeule şi pre dânsa b) înlocuiri: 1. vocale - [ă]- cu [e]: jărtvă - jertve - [z]cu [e]: jîrtvenic -jertvenic, etc. 2. cuvinte: : întru cu aceste, Dumnezeule-atotţiitorule c) adaos : pre noi. Manuscrisul a fost scris cu cerneală neagră, mai puţin regulile tipiconale, redate în chinovar; nu conţine ornamentaţie şi nici însemnări importante. 12. Tradiţia tipărită a textelor liturgice. în paginile următoare vom efectua două tipuri de prezentări ale acestor ediţii: de ansambu şi selectivă; criteriul de selecţie a fost determinat de importanţa acestor ediţii în procesul unificării românei literare. Prezentarea de ansamblu are în vedere valoarea culturală a ediţiilor, iar prezentarea selectivă are ca obiectiv contribuţia operei hrisostomice din cărţile de cult la procesul de unificare a românei literare. Ipoteza de lucru ne-a fost impusă de evoluţia epocilor de cultură studiate, de programul cultural al fiecărei epoci, care a dictat ornamentaţia cărţii precum şi de arta cuvântului scris. CMR, IV, p. 277, F. 24. LITURGHIER, Bucureşti, 1747, p. 87. 25 Demersul metodologic porneşte de la scopul fundamental al studiului: arta cărţii şi arta cuvântului scris. Această dublă perspectivă a impus ca necesitate metodologică utilizarea procedeului analizei de perspectivă inversă, dat de metoda integrativă 141 "pentru a putea stabili concordanţe sau mutaţii stilistice" în aspectul artistic al cărţii; metoda a necesitat un cadru complex de investigare: analiza iconografică unită cu cea formală în acord cu fenomene istorice şi culturale, creaţia artistică fiind explicată în relaţie cu programul cultural şi social al epocii. Pentru corecta ei aplicare, metoda a impus lărgirea bazei de informare şi selecţia critică pentru distingerea particularităţile artistice ale Litughierelor. Procedeul stratificării lingvistice 142 dat de metoda comparatistă a pus în evidenţă dinamica procesului de unificare a limbii române literare prin textele liturgice. Utilizăm două metode specifice din două domenii ştiinţifice diferite, care converg spre scopul fundamental al cercetării: contribuţia efectivă a Liturghiei la evoluţia culturii române. Ca tehnică de lucru am recurs în prima parte la prezentarea artistică a cărţii tipărite şi apoi la arta cuvântului. Pentru îndeplinirea scopului propus la primul punct al cercetării s-a impus cu necesitate luarea în calcul a Liturghierului din 1508 143 , acesta fiind primul text tipărit al Liturghiei, incunabulele macariene influenţând tot teritoriul sud-est european 144 . Cartea este un format mic in -4° de 128 de foi cuprinse în 17 caiete în legătură de epocă: coperţile de lemn sunt îmbrăcate în piele. Scrise cu roşu şi negru, acestea redau aproape cu fidelitate structura manuscrisului slavon nr. 651; este frumos ornat şi scris pe hârtia groasă, de provenienţă veneţiană, cu şase filigrane diferite, cu câte 15 rânduri pe fiecare pagină, unele dintre ele având frumoase frontispicii în roşu şi negru precum şi iniţialele cu patru forme deosebite. Liturghierul începe cu epilogul caracteristic cărţilor din secolul al XVI-lea şi cuvântul Sf. Vasile cel Mare despre preoţie. Liturghia Sfântului Ioan Gură- de-Aur, are în faţă un frontispiciu cu stema Ţării Româneşti. Textul este cuprins între caietul 1, f. 3 V şi sfârşitul caietului 6, cu următorul titlu: Dumnedzeiasca slujbă după sfintul părintele nostru Ioan Gură-de-Aur. Acest titlu nu este prezent în Spunerea de capitole de la începutul cărţii. Liturghierul a fost retipărit cu titlul Liturghier-Slujebnic, în 1588, la Braşov, de către Şerban, fiul lui Coresi. In 1570 a fost efectuată traducerea şi tipărirea Liturghierului în limba română. Sub aspect artistic, Liturghierul a impus îmbinarea elementelor bizantine cu a celor apusene şi a celor populare româneşti, elemente prezente în multe ediţii viitoare ale Liturghierului; dispuse într-o tratare unitară şi echilibrată din punctul de vedere al repartiţiei elementelor grafice, aceste elemente artistice se vor diversifica ulterior pe categorii de texte şi epoci de cultură. Această ornamentică a fost preluată de Coresi prin Liturghierul slavon şi îmbogăţită prin Evanghelia învăţătoare din 1581, care aduce ca noutate o pagină de gardă de tip plaine page. Elementele geometrice au fost înlocuite la Braşov de cele vegetale, elemente figurative, viniete de început şi de text, letrine, frontispicii dreptunghiulare şi motive heraldice, care au amplificat valoarea culturală a Liturghierelor tipărite la Braşov (1570, 1588) şi Dealu. (1646). Acesta din urmă a 1 LAZAREV, p. 9, NEGRICI, p. 41-43. 2 MUNTEANU, 2008, p. 16. 3 LITURGHIER, 1508, GHEŢIE-MAREŞ, 1985, p. 259-265. 4 ZIMMER, The benining of cyrilik printyng, New York, 1983, p. 142, apud, ANDREE S CU, p. 6, GRABAR, p. 12. 26 împrumutat motivul poarta cărţii casetată cu chipuri de sfinţi de la Liturghierul de la Kiev, 1625 145 iar motivele din ediţia Dealu au influenţat ornamentaţia Liturghierului lui Teodosie (1680), al lui Antim (1713), a Liturghierului de Bucureşti (1728), a Liturghierului de Buzău (1769), şi a Liturghierelor de Râmnic (1706, 1733, 1742, 1747), multe din ediţii aducând elemente noi prin meşterii tipografi străini şi autohtoni. Tot în secolele al XVII-lea - al XVIII-lea au predominat somptuoasele gravuri pleine-page cu scene în două şi trei registre, iar în interiorul textului, icoanele şi chenarul stilizat au dat farmec imaginii şi încântare cititorului; frumosul a fost pus în acţiune pentru înnobilarea minţii, acesta fiind şi secolul debutului marilor reforme care se vor finaliza în secolul următor. Cartea tipărită se înscrie în acest proces novator atât cantitativ prin numeroase ediţii ale tuturor cărţilor de cult, cât şi prin traducerea şi tipărirea cărţilor sapienţiale 146 , ştiinţifice 147 , a primelor manuale 148 şi calendare 149 , precum şi scrierea marilor cronici 150 , intelectualitatea românească fiind puternic ancorată în relaţiile culturale europene prin reprezentanţii familiilor domnitoare 151 , ai clerului 152 şi al negustorilor 153 . Circulaţia cărţii europene în spaţiul românesc pe marile trasee comerciale 154 a adus cu sine motivele ornamentale ale Barocului apusean, care au fost asimilate de motivele consacrate, aşa încât cărţile au redevenit mijloc de contopire a artei româneşti cu cea europeană; prin prezenţa ierarhilor şi clericilor greci au fost aduse în ornamentaţia cărţii, motivele ornametale orientale, toate prezente din plin în frontispicii, viniete şi chenare 155 . Liturghierele de Blaj au avut ca preferată a gravurilor, icoana Buneivestiri, corifeii Şcolii Ardelene transpunând prin imagini şi în prefeţele cărţilor publicate de ei, programul lor reformist-iluminist. Această icoană va fi preluată de şcoala gravorilor de la Iaşi, în 1806. Luxoasa ediţie a Liturghierului de Blaj din 1775 va declanşa mai târziu o competiţie artistică între editorul blăjean Ion Bob şi cel de la Sibiu, Petre Bart, care se va materializa prin editarea mai multor Liturghiere cu ornamentaţie rafinată, inspirată din ecourile târzii ale Renaşterii italiene 156 în ambele centre; hârtia de calitate superioară, textul ireproşabil şi gravurile elegant amplasate, conferă superioritate artistică tipăriturilor sibiene 157 . 145 ANREESCU, ARTA, p. 7, 27, IORGA, 1968, p. 208-210. 146 CÂNDEA, RAŢIUNEA, p. 246-248, DUŢU, COORDONATE, p. 355, CARTOJAN, 1938. 147 Episcopul Amfilohie a tradus pentru prima data Gramatica, Geometria si Fizica. 148 în Bucoavna, începând cu ediţia din 1699 şi Azbucvar au fost introduse ca exerciţii de citire şi rânduieli şi rugăciuni liturgice, MIHĂILĂ, OROC, p. 168: " Nota nouă pe care o aduce această bucoavnă e slujba bisericească, pe care o dă ca material de lectură, şi ecteniele şi pricesnele greceşti alături de cele româneşti. Aceste părţi au fost reluate în 1795, în Bucoavna de la Sibiu, rămânând în uz aporoape un secol întreg, până la dispariţia bucoavnei din viaţa şcolară şi bisericească". 149 Primul calendar a fost creat de Petru Shoanul, la Braşov, în anul 1733, după model, sârbesc, cf. TOMESCU, 1957. 150 Cronicile lui R. Greceanu, Axinte Uricariul, I. Cânta, Ghiculeşti, Anonimul brâncovenesc, ş. a. 151 Familiile Cantacuzino, Mavrocordat şi marii boieri, care şi-au şcolit fiii la Lvov, Padova şi Veneţia. 152 Episcopii Mitrofan, Damaschin, Chesarie şi Filaret, mitropoliţii Neofit I şi Iacob Putneanul. 153 IORGA, XVIII, p. 347, ŞCHIAU, p. 110. 154 IORGA, 1981 I, p. 89: "Cele două mari drumuri comerciale erau... şi drumul de nord prin Cracovia, Lvov, Suceava, Cetatea Albă, numit şi bulevardul creştinătăţii după pătrunderea masivă a turcilor în Europa". 155 ANDREESCU, XVIII, p. 128-129, IORGA, 1972, p. 259, NICOLESCU, 1976, p. 219-238. 156 OPRESCU, p. 158, ANDREESCU, XVIII, p. 130. 157 OPRESCU, p. 149. 27 De la Râmnic, începând cu Liturghierului din 1706 şi prin intermediul celei mai longevive familii de tipografi români - meşterii din familia Athanasievici au lucrat la tipografia Râmnicului timp de peste o sută de ani - a fost iniţiată practica aplicării pe Liturghiere a stemei mixte, a Ţării Româneşti şi a Moldovei 159 , practică generalizată apoi în tot spaţiul tipografic muntenesc; şi acest fapt a pregătit procesul unirii şi al modernizării desfăşurat în secolul al XlX-lea. Aici, la Râmnic, sub influenţa lăsată de spiritul german 160 , au fost tipărite cele mai elegante tiraje de cărţi liturgice, care s-au răspândit deopotrivă printre sârbi şi românii ardeleni 161 . Unul din cei mai erudiţi şi activi cărturari s-a dovedit episcopul Chesarie, care cerea cu insistenţă prietenului său, negustorul Hagi Constantin Pop, să-i cumpere periodicele şi noile cărţi editate în Apus printre care şi Enciclopedia lui Diderot 162 . Ediţia 1813a Liturghierului de Râmnic, influenţată de arta barocă, aduce ca noutate gravura în aramă a coperţilor, iar Chişinăul va da o ediţie luxoasă a Liturghierului românesc în anul 1815, ediţie care va juca un rol cultural deosebit în Basarabia: liturghia din 1815. ..una din cele mai frumoase cărţi basarabene, în felul celor cu grijă şi bogat tipărite de marii scriitori bisericeşti... Cartea aceasta a fost unul din stîlpii puternici ai românismului în Basarabia. După ea au învăţat cei mai mulţi preoţi de la * ^ 1 63 1815 înainte.. .Ea a slujit ca model de scriere, ca una ce zilnic se întrebuinţa la slujbă'" . Un tiraj relativ restrâns, într-o ediţie de lux, a fost produs şi la Mănăstirea Neamţ în anul 1860. Am aflat recent în Biblioteca Episcopiei Roman un exemplar din această ediţie. Alături de acesta în biblioteca menţionată mai existau două volume cu copertă de calitate diferită din aceeaşi ediţie, astfel că Mănăstirea Neamţ a editat în 1 860 trei tipuri de Liturghiere: unul obişnuit cu copertă din carton, o ediţie cu copertă mai îngrijită pentru marile sărbători şi un exemplar de lux. Am efectuat colaţionarea cuprinsului, textului, şi paginaţiei, iar concluzia este aceea că sunt identice în conţinut, dar este de calitate superioară hârtia ediţiei de lux, iar coperta îmbrăcată în catifea grena peste care s-a aplicat un chenar din argint aurit prins în cele patru colţuri cu butoni flamboiaţi auriţi îi dă acesteia un aer sărbătoresc. în mijloc se află o cruce din aceelaşi material. Chenarul şi crucea au aceleaşi forme geometrice gravate în relief. Pe marginea interioară a chenarului s-au dispus uniform butoni mici flamboiaţi, iar cotorul este întărit cu şase butoni de acelaşi tip; întregul volum degajă prospeţime, vioiciune şi bucuria de a-1 răsfoi. începând cu a doua jumătate a secolului al XlX-lea aspectul ornamental al cărţilor liturgice se simplifică la fel ca al tuturor cărţilor religioase; locul imaginilor este cedat scrisului, numărul crescând al ştiutorilor de carte a impus apelul la lectură mai mult decât la imagine, iar începutul secolului al XX-lea a adus Liturghiere ornate cu un chenar simplu şi stilizat. Cinci caracteristici au rămas constante, dar în mod diferit în toate secolele supuse analizei; prima este chipul Sfântului Ioan Gură-de-Aur prezentat în diferite variante iconografice în toate Liturghierele, pentru că nici un Liturghier nu a avut lipsă această OPRESCU, p. 158, HERALDICA, p. 308. HERALDICA, p. 316-320. IORGA, XVIII, p. 516. MOLIN, 1964, p. 859-869, 1965, p. 418-424, MIHĂILĂ, OROC, p. 164-169. IORGA, CONTRIBUTII-XVIII, p. 3. OPRESCU, p.119, cf. şi. HANEŞ, p. 81. 28 Liturghie. A doua caracteristică sunt simbolurile Euharistiei: motivele viţa-de-vie cu strugure, spicele de grâu şi masa euharistică; a treia caracteristică o reprezintă uzura extremă a paginilor Litughiei hrisostomice, semn al unei îndelungate şi eficiente folosinţe. Norma consacrată scrierii textului Liturghiei este respectată în toate ediţiile: tipicul cu roşu, iar textul cu cerneală neagră şi, mai nou, albastră, aşa cum sunt scrise unele rugăciuni din ediţia jubiliară din 2008. Liturghierul lui lui Neofit de Bucureşti 1741 şi cel din 1747 au avut incizate pe coperta exterioară supra-libros-vX Mavrocordaţilor, cu iniţiala domnitorului. Iorga scrie cum acest ambiţios, erudit şi patriot domnitor fanariot va impune şi în administraţia statului obligativitatea scrierii tuturor documentelor în limba română: "Toată corespondenţa ce am cercetat se poartă numai în româneşte. Cînd, din obişnuinţă sau din linguşire, un dregător încearcă a întrebuinţa limba de naştere a domnului, acesta se supără şi, după temperamentul lui iute, îl înfruntă foarte aspru: «...de ce să ne scrii greceşte? ... să ne scrii rumâneaşti! Să nu ne mai scrii greceşti... Carte ce ne-ai trimis am luoat şi cele scrisă am vădzut; dar pentru ce să ne scrii greceşte? Au aştepţi, să-ţ dăm noi logofăt, să scrie româneaşti ? Să-ţ cauţ logofeţăl, să ne scrii rumâneaşti! Să nu ne mai scrii greceşti!»" 164 . Ultima caracteristică comună este spaţiul liber de 1-2 file pentru adnotările personale ale sacerdotului. în ceea ce priveşte dimensiunile, Liturghierele din prima parte a secolului al XVIII-lea, sunt de format mic, variind între 19, 5 x 14 şi 20, 5 x 15 cm.; începând cu ediţia din 1759, rămâne constantă dimensiunea de 33 x 20 cm. până la ediţia din 1921. După această perioadă singura dimensiune rămâne cea de 24 x 1 8 cm. Amploarea crescută a activităţii culturale de la sfârşitul secolului al XlX-lea a făcut posibilă întocmirea de numeroase ediţii de Liturghiere cu notaţii precum Liturghierul pentru uzul coral bărbătesc pe mai multe voci 165 ; în 1945 este editat un Liturghier inedit cu titlul Liturghier pentru copii şi popor 166 cu multe imagini de text, iar în 2000 167 s-a editat un Liturghier pastoral 168 . Anul aniversar 2008 aduce nou un Liturghier pentru surdo-muţi 169 şi un Liturghier pastoral 170 . Anul 2010 aduce nou un Liturghier pastoral 171 , un Liturghier a poche 172 şi reeditarea Liturghierului jubileu, iar anul 2012 aduce o nouă ediţie, îmbunătăţită, în urma răspunsului dat de sacerdoţi la solicitarea menţionată de Comisia Sinodală în Liturghierul 2008, prin aceasta evidenţiindu-se caracterul dinamic al tradiţiei ortodoxe 173 . Ornamentaţia acestora din urmă este simplă. Liturghierul pastoral cuprinde numai Liturghia Sfântului Ioan Gură-de-Aur, la care sunt adăugate alte rânduieli cultice descrise în cercetarea efectuată de L. Petroaia 174 . Am supus analizei câteva ediţii 164 IORGA, ST-DOC, VI, p. 288-294, IORGA, REFORMATORII, p. 117. 165 în studiul lui PETROAIA, consacrat istoriei Liturghierului muzical românesc (p. 160-162) am numărat peste o sută de ediţii ale acestor Liturghiere cu foarte mulţi autori, volume care au fost tipărite în diverse centre bisericeşti. 166 LITURGHIER, Bucureşti, 1945. 167 LITURGHIER, Trinitas, Iaşi, 2000. 168 Acest Liturghier conţine numai Liturghia Sfântului Ioan Gură-de-Aur. 169 A fost conceput în urma studierii limbajului mimico-gestual, PETROAIA, p. 105-106. 170 Conţine numai Liturghia hrisostomică, după modelul din 2000. 171 LITUGHIER, Bucureşti, 2010. 172 Liturghier editat de mai multe centre mitropolitane, cu număr restrâns, pentru uzul sacerdoţilor. 173 Este o reeditare îmbunătăţită tipiconal a Liturghierului din 2008. 174 în anul 2009 s-a realizat finalizarea acestei cercetări doctorale a Liturghierului românesc, cf. PETROAIA, p. 108. 29 din secolul al XX-lea şi am constatat prezenţa paginilor albe necesare adnotărilor preoţilor, iar unele dintre ele aveau mai multe notaţii marginale la Liturghia Sfântului Ioan, făcute în creion sau cu cerneală albastră şi care cuprindeau observaţiile propriu-zise ale liturghisitorilor, cu specific local. La toate acestea, paginile textului hrisostomic erau extrem de deteriorate, semn al unei îndelungate folosinţe. Liturghierul Jubileu din 2008 este un volum de format mijlociu de 24, 5x18 cm., cu 576 p., cartonat în roşu, cu chenar stilizat, atât pe coperta exterioară cât şi în paginile de titlu şi de text. Sub aspect artistic, cuprinde motivele euharistice în medalion: pe pagina de început, icoana învierii (p. 67), icoana Deisis (p. 105), icoana lui Hristos (p. 150) şi icoana celor trei Părinţi liturghişti (Ioan, Vasile şi Grigorie). Liturghia aflată în atenţia studiului nostru cu numele de "Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur" se află cuprinsă între p. 151-196. Volumul este prefaţat de PFP Daniel, Patriarhul actual al României, care evidenţiază importanţa istorică, culturală şi spirituală a Liturghierului . Diortosirea acestei ediţii a fost efectuată de o Comisie Sinodală din cadrul Departamentului de Patristică al Bisericii Ortodoxe Române 176 . în recenzia aplicată acestei ediţii s-au adus 1 77 critici tipiconale de către ieromonahul P. Pruteanu . 13. Aspecte ale evoluţiei limbii liturgice. Următoarea etapă a cercetării noastre o constituie prezentarea sintetică a evoluţiei limbii textului liturgic în spaţiul românesc. în acest sens, am selectat primele patru lecţiuni din prima rugăciune hrisostomică a Liturghiei. Ca tehnică de lucru vom raporta textul original din PG 178 la evoluţia acestuia în cele mai reprezentative ediţii ale Liturghierului în limba română. Aplicând criteriul reprezentativităţii lingvistice s-au impus cu necesitate obiectivă următoarele ediţii de texte liturgice româneşti: Liturghierul lui Coresi din 1570, Dumnezeiasca Liturghie, Iaşi, 1679 (Dosoftei), Liturghierul din 1713, Liturghierul din 1747, Liturghierul lui Veniamin Costachi din 1818, Liturghierul de la Neamţ, 1860; dintre Liturghierele secolului al XX-lea am supus studiului ediţiile din 1921 şi 1987 (Liturghierul din 1987 reprezintă sinteza tuturor modificărilor de text şi tipiconale ale secolului al XX-lea) şi Liturghierul Jubileu din 2008. Aplicând tehnica face ă face, am putut verifica: raporul dintre original şi textul actual şi raportul dintre secole. Prin toate acestea am încercat să punem mai bine în evidenţă această dinamică evolutivă, care confirmă teza humoldtiană potrivit căreia limba este deopotrivă o energeia, o activitate permanentă, dar şi un produs, (ergon) ce poate fi analizat. în anexa nr. 1 este redat textul integral al acestei rugăciuni. Din textele colaţionate au reieşit următoarele: Patriarhul României prezintă succint istoria, valoarea spirituală şi culturală a Liturghierului. 176 Mulţumim pe acestă cale pr. dr. C. D. Pârvuloiu pentru bunăvoinţa cu care ne-a oferit aceste informaţii. 177 în pagina sa electronică www.teoloeie.net , precum şi în periodicul Episcopiei de Alba -Iulia, ieromonahul menţionat efectuează o critică aspră la adresa ediţiei jubiliare a Liturghierului, cf. „Altarul Reîntregirii" din 08. VI. 2011, p. 310-320. 178 Traducerea acestei rugăciuni este efectuată de drd. pr. Teofil Grosu. 30 P.G. IV Lit. 1570 XVI Lit. 1679 XVII Lit. 1713 XVIII Lit. 1747 XVIII Lit. 1818 XIX Lit. 1860 XIX Lit. 1921 XX Lit. 1987 XX Lit. 2008 XXI Atot- puter- nice Atotţii- toriu Totpu- ternice atotţii- torule atotţii- torule atotţii torule Atot ţiitoru le atotţii torule Atotţii- torule Atotţii- torule prime şte prii- meşti prii- meşti prii- meşti prii- meşti prii- meşti prii- meşti Dri- meşti ori- meşti ori- meşti jertfă jărtvă jărtvă jărtfă jărtfă jertfă jertfă jertfa jertfa jertfă inima inemă inima inima inima inima inima inima inima inima celor păcă- toşi şi noi greşiţi lor nişte păcă toş păcăto- şilor păcăto -şilor Păcă to- şilor Păcă to- şilor Păcă to- şilor păcăto- şilor a păcă- toşilor ne fă vred- nici destoini ci fă noi destui ne fă ne îndestu lează ne înde stulea ză şi ne îndest ulea ză îndes Tulea ză-ne pre noi fă-ne vred- nici pre noi fă-ne vrednici fă-ne vrednici Prin compararea diferitelor opţiuni de echivalare se constată încadrarea textelor în normele românei literare prezentate în tratatul lui I. Gheţie 179 . Argumentăm prin câteva exemple: Atotputernice (PG): atotţiitoriu (XVI), totputernice(XYII), atotţiitorule (XVIII- XXI) primeşte (PG): pr Urneşte ( XVI-XBi), primeşti (XX) jertfa (PG): jărtvă (XVI-XVII), jărtfă (XVIII), jertfă (XIX-XXI) inimă(PG): inemă (XVI), inimă (XVII-XXI) a celor păcătoşi (PG): şi noi greşiţilor (XVI), a nişte păcătoş (XVII), a păcătoşilor (XVIII-XXI) şi ne fă vrednici (PG): şi destoinici fă noi (XVI), şi destui ne fă (XVII), şi ne îndestulează (XVIII-1818), îndestulează-ne pre noi (1860), fă-ne vrednici pre noi (1921), fă-ne vrednici (1987, 2008). In raport cu textul originar din secolul al IV-lea, sunt puse în evidenţă următoarele teze ale filologiei româneşti: a) vocabularul familial, comun al limbii secolelor al III-lea al IV-lea, din bazinul mediteranian oriental a fost asimilat de şcolile teologice în care s-a format textul Liturghiei, iar termenii adoptaţi s-au menţinut în toată istoria textului ca o consecinţă firească a identităţii estetice şi teologice a textului liturgic 180 ; b) limbile clasice au contribuit consistent la formarea variantei literare a limbii române încă din secolul al XVI-lea, teză temeinic demonstrată în filologia românească prin autorii citaţi mai sus, şi reconfirmată în cazul de faţă. 9 GHEŢIE, BAZA, p. 94-178. MIHĂESCU, 1966, p. 34-83, CARTOJAN, p. 88- 90, RUSSU, 76-96, PHILIPPIDE, PRINCIPII, p. 9, GASTER, p. XVI, PANAITESCU, p. 215, IVĂNESCU, ILR, p. 565, 584-586, NICULESCUŢII, p. 55- 98, GHEŢIE, BAZA, p. 66-68, MUNTEANU, p. 2008, 13, DIMITRIU, ş. a. 31 Meritul deosebit al traducerii şi al editării Liturghierului din 1713 la Tîrgovişte de către mitropolitul artist Antim Ivireanul este de a fi repus în circuitul românesc traducerea după originalul grecesc, ceea ce evidenţiază pe deplin ideea de mai sus; iar calitatea actului traducerii dovedeşte în primul rând capacitatea lexicului limbii române din perioada medievală de a prelua lexicul grecesc originar, dar şi cunoaşterea şi mânuirea deplină a inflexiunilor limbii române a traducătorului de la începutul secolului al XVIII-lea. Litughierul acestui a fost editat începând cu acel an, în 30 de ediţii în principalele centre tipografice româneşti. Constanta precizată în prima teză se manifestă remarcabil pe toată perioada supusă observaţie, ceea ce a dus la paternitatea indiscutabilă a textului liturgic, fapt menţionat şi de liturgistul P. Vintilescu: "Paternitatea acestora (a rugăciunilor, n. a.), şi în particular a celor care alcătuiesc ritul anaforei, rămâne în general întreagă în beneficiul sfinţilor autori sub al căror nume sunt puse liturghiile bizantine ,,m . Pentru verificarea afirmaţiei de mai sus, am colaţionat întreg textul Liturghiei hrisostomice în limba română şi în special al anaforei ( rugăciunile din centrul Cinei de Taină) în peste 50 de ediţii româneşti din cei 300 de ani (1713-2013), iar constatarea noastră confirmă opinia Vintilescu; noutăţile care apar în textul liturgic sunt numai de ordin tipiconal. Din punctul de vedere al organicităţii textului, constatăm funcţionarea primei legi precizată de Baumstark, legea dezvoltării organice prin care are loc o dilatate a textului şi o dublare a formelor vechi cu cele noi; astfel, prima parte a legii s-a manifestat în ediţiile de texte începând cu secolul al XVIII-lea, menţinându-se constantă până astăzi. - Ce, cel - cela ce, cel ce, - te cheamă cu toată inima - te cheamă pe tine cu toată inima, - şi o du cătră sfântul tău jertveanic- şi o du pre dânsa la sfântul tău Jărtvinic, Secvenţa adăugată are aici rol de a întări mesajul adresat: în primul caz, referenţialitatea este îndreptată către divinitate, iar în al doilea caz spre obiectul şi actul jertfei euharistice, ceea ce pune în evidenţă punctul de vedere al referentului şi finalitatea acţiunii sale. Constante au rămas în text următoarele cuvinte: Doamne, Dumnezeu, singur, sfânt, primeşte, jertfă, laudă, chiamă, inimă, daruri, duhovniceşti, cuvinte care aparţin fondului principal lexical, din care majoritare sunt cele de origine latină, ceea ce confirmă punctul de vedere al cercetării filologice: "temelia limbii române ~ latina veteranilor - a bătrânilor descălecători ai neamului şi ai locului- a rămas neatinsă" . O variantă particulară a textului liturgic o prezintă traducerea făcută de Dosoftei, în care mitropolitul-poet a ales „a diferenţia limba scrisă de graiul popular", deşi în "glosele explicative foloseşte limbajul curent, apropiat de vorbirea populară" m . Liturghierul lui Veniamin Costachi face o primă desprindere de terminologia slavonismelor tipiconale, ediţiile sale din 1818 şi 1834, reprezentând un moment important în evoluţia limbii liturgice întrucât mitropolitul, personalitate erudită şi VINTILESCU, 2001, p. 126. ŞĂINEANU, 1887, p. 245. MUNTEANU, 2008, p. 171. 32 liturghisitor autentic, acomodează textul din perspectiva curentului latinizant, înlocuind multe slavonisme cu cuvinte de origine latină, fapt precizat în predoslovia ediţiei din 1818: "Sunt şi alte cuvinte în izvodul cel vechi rămase. ..care toate acestea s-au adus pre cât s-au putut la firea limbii noastre, adecă în loc de «Prestol» s-au zis «Masă», în loc de «Tristago», «Tresfinţită» cântare şi în loc de« blagoslovit eşti» sau « blagoslovit iaste», s-au pus «binecuvântat eşti»..." 18 . Reeditarea din 1834 cuprinde la final, pentru prima dată în practica tipografică liturgică, erata cu titlul "îndreptarea greşalelor ce s-au trecut cu vederea la diortosire". Primele ediţii ale secolului al XX-lea mai păstrau în cuprinsul lor unele forme ale vechii române literare; începând cu ediţia 1987, acestea nu se mai regăsesc în limbajul liturgic, iar începând cu ediţia jubiliară 2008, textul a subscris integral normelor academice actuale. 14. Textele liturgice hrisostomice şi procesul unificării lingvistice. Acest segment al cercetării noastre porneşte de la o problemă ridicată de I. Gheţie 186 în timp ce demonstra procesul unificării românei literare: cadrul istoric care a generat unificarea şi contribuţia textelor liturgice la evoluţia acestui proces. Prima problemă ne-a surprins prin rezolvarea ei parţială, iar cea-a de-a doua, pe fondul cunoaşterii textelor liturgice hrisostomice, ne-a provocat la cercetarea fenomenului. Pentru conturarea răspunsului la această problemă a fost necesară parcurgerea literaturii de documentare istorică şi literară şi reevaluarea textelor liturgice editate în secolul al XVIII-lea. Cercetarea noastră a plecat de la următoarea ipoteză: Cunoaşterea cadrului istoric şi a textelor editate în secolul al XVIII-lea va conduce la depistarea tuturor condiţiilor care au accelerat procesul unificării precum şi stabilirea textelor care au contribuit esenţial la acest proces, prin aceasta putându-se argumenta opinia acelor specialişti, după care "limba română este cea mai unitară limbă dintre cele de origine latină" m , unitate ce s-a realizat în principal prin cărţile de cult. Această realitate fusese depistată mai întâi de Ion Heliade Rădulescu şi a fost amplu argumentată de I. Gheţie în studiul amintit mai sus; cercetarea noastră este o continuare la studiul marelui filolog bucureştean. în literatura de specialitate unificarea este privită ca un proces 188 care a debutat prin tipăriturile lui Coresi. Privită din acest punct de vedere, considerăm unificarea un proces în trei etape; fiecare dintre aceste etape a fost determinată de factori istorici, sociali şi culturali. 184 URSU, 1962, p. 9-10, BĂLAN, p. 97. 185 LITURGHIER, Iaşi, 1818, F. 4-5. 186 GHEŢIE, "Secolul al XVIII-lea şi unificarea limbii române literare", în, GHEŢIE-CHIVU, XVIII, p. 111: "Nu este exclus (dar nici sigur) ca la originea schimbării să se afle vreo hotărâre a lui Constantin Mavrocordat...Cert este că actul de la 1747 presupune un acord prealabil, o deliberare conştientă a factorilor responsabili în problemele ecleziastice. Este cât se poate de clar pentru noi, deşi nu putem dovedi, că gestul moldovenilor se explică prin dorinţa de a avea o limbă bisericească comună cu a muntenilor, nu numai în fond, ci şi în formă", cf şi în GHEŢIE, 1978, p. 30-35. 187 GRAUR, Unitatea limbii române în voi. Unitate şi continuitate , p. 99, 103, STOICESCU, p. 62. 188 Unificarea ca proces a fost descrisă de Gheţie în studiul citat la nota anterioară, GHEŢIE-MAREŞ, p. 15-54. Faţă de alte etapizări, noi propunem o nouă etapizare determinată de traducerilor lui Damaschin prin care punctăm şi contextul istoric şi cultural care a desăvârşit acest proces. 33 Prima etapă o constituie momentul Coresi, când influenţa calvină şi luterană în mediul cultural din Şcheii Braşovului, ca punct strategic al uneia din cele două mari căi de circulaţie europeană 189 , aveau să impună primele tipărituri în limba română, acestea contribuind masiv la întărirea unităţii de limbă şi de cultură a românilor. Etapa a doua începe la jumătatea secolului al XVII-lea 190 şi se termină odată cu traducerea tuturor cărţilor de cult de către Damaschin (f 5 decembrie 1725). Această a doua etapă cunoaşte trei trepte, determinate, fiecare, de factori istorici şi culturali. Prima treaptă o constituie traducerea textelor biblice fundamentale, culminând cu Biblia de la 1688; factorii care au determinat această treaptă a evoluţiei lingvistice sunt destul de clar precizaţi în istoriile limbii române literare. Următoarea treaptă o constituie momentul Brâncoveanu, când "luxosul, ambiţiosul, darnicul şi strategul domnitor" 191 stimulează formarea unor centre de erudiţie culturală, lingvistică şi diplomatică, unde îşi desfăşurau activitatea erudiţi şi talentaţii traducători şi tipografi români, cum ar fi Mitrofan şi dascălul Damaschin, iar din cercul grecilor, o parte din profesorii de la Academia 192 /v Domnească în frunte cu Sevastos Kymenitis şi Ioan Comnenul, zis şi "doctorul" ; lângă 193 aceştia amintim pe marii ierarhi răsăriteni găzduiţi de Brâncoveanu : Hrisant Notară, Athanasie al Antiohiei Siriei, şi Dosoftei al Ierusalimului, peste care se adaugă activitatea tipografică şi editorială a mitropolitului-artist Antim Ivireanul 194 , cel care a coordonat editarea a şaizecişitrei din cărţile acestei etape. Treapta a treia a acestei etape are în centru dorinţa expresă a lui Damaschin, care dorea traducerea integrală a cărţilor de cult în limba română 195 . în tinereţe, în timpul şederii sale la Bucureşti, Damaschin a lucrat la tipărirea Evangheliei din 1682 şi a Apostolului din 1683 196 . Se pare că a lucrat şi la Liturghie, dar tipărirea ei s-a făcut mai târziu sub coordonarea lui Antim, la Râmnic (1706) şi la Târgovişte (1713). Alţi traducători români ai acestei etape sunt profesorii greci de la Academia Domnească 197 . Factorii care au determinat continuarea procesului de unificare a limbii din această perioadă sunt la fel de clar precizaţi în istoria limbii române. Dorinţa lui Brâncoveanu era aceea de a traduce cărţile de cult în limba română, dar opoziţia unei părţi din cler, timiditatea mitropolitului Teodosie şi momentul Uniaţiei din Transilvania(1691-1701), vor stagna temporar avântul traducerii acestora. S-au tradus şi editat cărţi normative, sapienţiale, s-au scris cronici de curte şi boiereşti, care au trezit conştiinţa unităţii şi originii românilor, s-au tradus cărţi Braşovul a fost încă din secolul al XlV-lea inclus circuitului comercial european, fiind, pentru negoţul românesc, un punct strategic. Cf. PANAITESCU, 1965, p. 132-165, DOBRESCU, p. 20-30, ş. a. PANAITESCU, 1965, p. 191-202. IORGA, CONTRIBUŢII, XVIII, p. 77. DAPONTE, apud ERBICEANU, CRONICARI, p. 204-222, CAMARIANO-CIORAN, p. 97. IORGA, BRÂNCOVEANU, p. 162-164. IORGA, CONTRIBUŢII, XVIII, p. 77, PANAITESCU, 1965, p. 222-227, PĂRNUŢĂ- ANDREI, p. 96- 97. Damaschin a fost şi coordonator al şcolii slavone de la Sf. Gheorghe Vechi şi cunoscător al limbilor greacă, slavonă şi latină, fiind uneori şi misionar diplomatic, cf. ENĂCEANU, p. 22, 49, 105. PAPACOSTEA-DEMENY, p. 165. ERBICEANU, CRONICARI, p. XXVI, XENOPOL, VIII, p. 230, IORGA, ST-DOC, VII, p. CCXXIII: " Atâta teologie greoaie nu pornise niciodată din ţerile noastre, ca să zdrobească întăriturile celor de altă lege". 34 didactice şi ştiinţifice, creându-se un context cultural fără precedent, prin care vor germina toate transformările ulterioare. Singura dificultate mai mare a traducătorilor a fost traducerea cântărilor, a imnelor 198 ; acestea nu au fost traduse până la a treia treaptă a acestei etape, "treapta Damaschin", când, episcop de Râmnic aflat sub ocupaţie străină, silit de autorităţile austriece să nu tipărească nimic, acesta va traduce complet, "după izvod grec şi slavonesc" treisprezece cărţi de cult 199 , manuscrisele damaschiniene fiind diortosite de erudiţii episcopi de Râmnic şi tipărite integral abia după moartea lui 200 . Obiectivul acestui segment al cercetării a fost să adune şi să pună în evidenţă toate aceste documente, care susţin ideea unificării lingvistice, iar Antim, "produsul" ambiţiilor culturale ale patronului său, a fost un editor pe măsura majestăţii contemporanilor, fiind asemenea lui Coresi din secolul al XVI-lea. în acest sens amintim pe cei care au consemnat în studiile lor acest important moment: Radu Tempea 201 , Odobescu 202 , I. Lupaş 203 , Ghenadie Enăceanu 204 , iar Sextil Puşcariu a argumnentat necesitatea cercetării viitoare a cărţilor bisericeşti ca parte importantă a desăvârşirii limbii române literare: "Cărţile bisericeşti formau lectura aproape exclusivă în şcoale şi în familii, ele erau hrana sufletească a obştii româneşti; de aceea ele vor trebui atrase în cadrul cercetărilor noastre şi urmărite cu atenţie în dezvoltarea lor" 205 . După identificarea acestor fapte putem creiona traseul unificării lingvistice: traducerile rotacizante pornesc din nord (Maramureş şi Moldova) şi coboară la Braşov, unde, pe baza înţelegerii dintre mitropolitul Serafim al Ungrovlahiei şi mitropolitul Atanasie al Ardealului - dată de contextul Reformei- se tipăresc Evangheliile şi Liturghierul. Traseul se ramifică: unul coboară în Ţara Românească, la Dealu şi Târgovişte (Litughierul, Evanghelia cu învăţătură şi îndreptarea legii), iar celălalt porneşte spre Moldova lui Vasile Lupu şi Varlaam, preluat de Dosoftei. Imixtiunea produsă de regele polon Ioan Sobieţki, prin luarea lui Dosoftei ca ostatec, va determina plecarea grupului Mitrofan la Bucureşti, capitala Ungrovlahiei, unde viaţa culturală avea patronaj princiar cu puternică ancorare în centrele apusene Veneţia şi Padova, cu escală la 198 IORGA, IBR, II, p. 103. Cf IONESCU, p. 178-179, 193, Cf. şi BĂLAN, p. 266-267: "Cîntările noastre bisericeşti au fost scrise toate în cea mai frumoasă poezie populară grecească, şi dacă ar fi ales Dumnezeu neamul nostru în locul poporului grecesc, ca noi să dăm cântările liturgice celor de tip oriental, am fi făcut nişte doine frumoase şi sfinte, care ar fi întrecut cu ceva cântările ce se aud pe la pelerinaje. Această formă e cea mai aleasă şi mai plăcută poporului adânc pătruns de sentimente mai puternice. Limba cărţilor din secolul al XVIII-lea e de toată frumuseţea", ENĂCEANU, p. 21, 49. 199 DOBRESCU, p. 9, 57, LAPEDATU, p. 564-568, PĂCURARIU, p. 331- 335, REGLEANU, p. 442- 449, PLĂMĂDEALĂ, p. 98-99, MIRONESCU, p. 95-124, SACERDOŢEANU, 1966, p. 291-349, URECHIA, Istoria Şcoalelor, I, p. 12, IORGA, ST-DOC, VI, nr. 1668, p. 442, CRAIOVEANU, CONDICA, p. 491-492, DOBRESCU, p. 10, IORGA, BRAŞOV, p. 164, STINGHE, DOCUMENTE, I, p. 64. 200 LAPEDATU, p. 564-568, ERBICEANU, CRONICARI, p. 90-1 19, REGLEANU, p. 442-449. 201 TEMPEA, Gramatica, f. 11-12. 202 ODOBESCU, II, p. 121. 203 LUPAŞ, p. 98-99, 139, LĂUDAT, p. 363. 204 ENĂCEANU, p. 122, MURĂRAŞU, p. 80:" Fără îndoială, în volumul de Didahii... care nu s'a tipărit decît în vremea noastră... neavând putinţa de a influenţa literar [ şi lingvistic, n.n. ] epoca lui Brâncoveanu". 205 PUŞCARIU, 1987, p. 12. 35 Ragusa şi în centrele din sud, de la Ianina, Halki şi Athos. După momentul 1688- 1689 (Biblia de la Bucureşti şi Uniaţia ), datorită puternicei opoziţii a unei părţi din cler faţă de textele liturgice în limba română, Brâncoveanu mută procesul unificării la Buzău, prin numirea lui Mitrofan ca episcop. Munca harnicului traducător, tipograf şi editor (12 titluri) va fi continuată cu acelaşi prestigiu prin numirea lui Damaschin (1702), care este însă oprit a mai tipări în limba română. Traseul unificării este reluat la Bucureşti (1700) şi apoi mutat la Râmnic (1706) cu Antim şi tipografia sa, unde fostul episcop Ilari on manifestase dorinţa de românizare a cultului. De aici drumul continuă la Târgovişte (1712-1715), după care se reia în forţă după 1730, la Râmnic şi Bucureşti, şi peste câţiva ani, la Iaşi şi Buzău. Contextul istoric al războiului ruso-turc 206 , nesiguranţa indusă de succesiunea •207 domnilor fanarioţi pe scaunele domnitoare de Iaşi şi Bucureşti , traducerea şi tipărirea unui mare număr de cărţi laice 208 , înfiinţarea bibliotecilor princiare şi boiereşti - biblioteca Brâncoveanu de la Hurezi, a Stolnicului de la Mărgineni şi cea a Mavrocordaţilor de la Văcăreşti, cărora li se contrapune varianta latină din Ardeal a pasionatului bibliofil Teleki 209 , sunt doar câteva exemple -, relaţiile cu marile centre culturale europene 210 , circulaţia cărţilor de Bucureşti şi Râmnic în Ardeal 211 - privită ca un "impresionant şi istoric proces" - mişcarea contra grecilor din 1754 212 , toate aceste coordonate culturale şi istorice ale acestei prime jumătăţi de veac se vor conjuga cu cele ale ierarhilor Bisericii de a tipări în limba română 213 . 206 PĂCURARIU, p. 446, IORGA, REFORMATORII, p. 213-214. 207 IORGA, REFORMATORII, p. 1 19-124, PASCU, p. 34. 208 BRV în voi. II a înregistrat toate cărţile laice ale acestei perioade, vezi şi IORGA, CONTRIBUŢII, XVIII, p.83, ş. u., C AMARI ANO-CIORAN, p. 238-239. 209 Biblioteca era cunoscută în toată Europa şi râvnită la Paris, cf. IORGA, MAVROCORDAT, p. 2: „Dar la Paris se hrăniau gînduri mai mari faţă de tezaurul rîvnit. La 1 1 Fevruarie 1 730 Bignon scrie lui Sevin că ar fi bine ca ambasadorul Regelui pe lîngă Poară, Villeneuve, să caute a cumpăra biblioteca, să cerceteze catalogul bibliotecii lui, să se intereseze dacă nu sînt dublete ce s'ar putea dărui şi să ceară măcar voie de a scoate copii de pe scrierile mai interesante şi mai rare; ar putea fi întrebat Vodă dacă nu doreşte să se tipărească vreunul din manuscrisele lui. Să i se arate ce bine i-ar şedea dacă ar da ceva din ele Bibliotecii regale, un depozit mult mai sigur decît biata lui ţară ameninţată necontenit ...astfel şi-ar cîştiga o veşnică glorie de donator, dar Domnul muntean dispunea de bani şi de credit iar din partea puternicului Suveran să i se acorde atenţie (lui Mavrocordat) trimeţându-i-se, de exemplu, colecţia de Sinoade a lui Hardoiun, care e, cum se ştie, una din gloriile ştiinţii franceze în această epocă. Stăruinţa e înnoită apoi în nădejdea că Domnul va îngădui să se ia copii după manuscriptele lui". Cf. şi IAKO, p. 383-386: Varianta ardeleană este biblioteca baronului Teleki, cu peste 60.000 de cărţi creştine scrise în limba latină, catagrafiate în primul catalog din spaţiul românesc. Azi biblioteca se află la Tg. Mureş şi are o veritabilă prezentare şi utilitate în spaţiul virtual, unde pot fi cercetate mii de volume, la adresa wwwtelekiteka.ro. 210 DUŢU, COORDONATE, p.123, 146, ş. u., CÂNDEA, p. 16-23, CAMARIANO-CIORAN, p. 238, IORGA, INV, p. XXII-XXIV. 211 DUDAŞ, 2003, p. 243 , CAMARIANO-CIORAN, p. 231, TOMESCU, p. 86-103, TURCU, p. 543-545, MANOLACHE, p. 138. Cf. CRISTACHE-PANAIT, p. 14: "O trăsătură pregnantă a circulaţiei cărţii în veacul al XVIII-lea o constitiue prezenţa simţită a transilvăneanului, cu precădere, dar şi a moldoveanului, la sudul munţilor, antrenarea unui număr important de factori: dieci, negustori, preoţi, în acest impresionant şi istoric proces". Aprecierea Cristache -Panait este corectă, dar diecii, negustorii şi preoţii nu sunt factori, ci persoane, deplasările lor au fost determinate de factori, deci aceşti factori trebuiau precizaţi pe bază de surse documentare. 212 IORGA, IBR, II, p. 155-156. 213 DUŢU, COORDONATE, p. 126, IORGA, IBR, II, p. 1 14-1 16, PĂCURARIU, p. 224, BRV, II, p. 172 - 173, IONESCU, p. 331: "Exista pe atunci în biserica Ungrovlahiei, un curent neînvins, pentru traducerea cărţilor bisericeşti în româneşte. Neofit, spre cinstea lui, se pune în fruntea acestui curent şi, cu 36 Acesta a fost rostul cărţilor de cult,şi în mod special al Liturghierului, adică: "Limba cărţilor bisericeşti a răsunat generaţie după generaţie în auzul întregului popor ,,2H , încât: "s-a introdus în gândirea fiecăruia ordine în forma fiecărei armonii, în 215 ... . . ^ scrisul celor ce ştiau să scrie norme ortografice" , fapt amintit şi de Eiminecu în articolele sale( v. suprd). Desele reeditări ale cărţilor de cult au dus la prelucrarea integrală a textului, încât fenomenul unificării lingvistice a ajuns la faza de maturitate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Acest proces a fost posibil numai pentru faptul că "unitatea limbii provine din unitatea de cultură, iar menţinerea, păstrarea unei limbi unice se explică v 216 prin menţinerea unităţii culturale" . O altă marcă distinctă a tipăriturilor acestui secol o dau predosloviile. Programul cultural al secolelor anterioare "pentru folosul den obşte" şi "den învăţătură pentru toată 217 seminţia rumânească" este preluat şi dezvoltat în directă proporţionalitate cu evenimentele culturale şi sociale interne şi europene (revoluţia franceză, cercurile erudiţilor greci şi occidentali, reformele din diferite alte ţări ortodoxe, precum cele din Rusia), semn al unei vigilente şi mature concepţii asupra istoriei şi a rostuirii cărţii, precum cea a episcopului Chesarie precizată în prefeţele tipăriturilor râmnicene. 15. Textele liturgice în procesul de unificare a românei literare. Etapa a treia a unificării pregătită de evenimentele amintite mai sus ne-a determinat să reevaluăm textele hrisostomice liturgice din această perspectivă pentru a verifica şi evidenţia, care este contribuţia acestora în cadrul acestui proces. Precizăm faptul că aici evidenţiem doar textele strict legate de Liturghier, utilizate în serviciul divin. La acestea amintim pe cele care însoţesc Liturughierul (Ceaslovul, Mineiul, Penticostarul, Octoihul, Molitvelnicul, etc, ) precum şi bogata lectură duhovnicească particulară aflată într-un mare număr de cărţi manuscrise şi tipărite. Volumele cu texte liturgice sunt următoarele: a. Liturghierul b. Arhieraticonul 218 , cu aceeaşi Liturghie c. Descoperirea Dumnezeieştii Liturghii 219 d. Tâlcuirea Sfintei Liturghi 220 tradusă de Ieremia Cacavela. Pornind de la această realitate, am inventariat tipăriturile acestor titluri în secolul al XVIII-lea şi am ajuns la următoarele evidenţe. propria lui cheltuială, ori din îndemnul lui, se tipăreşte un mare număr de cărţi bisericeşti, în româneşte", PĂRNUŢĂ- ANDREI, p. 96: "Traduse într-o limbă simplă, accesibilă, armonioasă şi tipărite într-un mare număr de exemplare - unele au cunoscut 5-9 ediţii- cărţile realizate "după gândul şi inima" lui Damaschin s-au răspândit, mai ales în secolul al XVIII-lea, în toată ţara (la Abrud, Cluj, Orăştie, Sibiu, Făgăraş, în satele Maramureşene, în Moldova şi în Banat, etc), Nicolae Iorga identificând, în 1905, peste 308 asemenea cărţi râmnicene numai în Transilvania". 214 IVAŞCU, p. 284. 215 IORGA, ILR, II, p. 485. 216 A. Meillet, Les langues dans L 'Europe nouvelle, p. 31, apud, STOICESCU, p. 74. 217 SACERDOŢEANU, p. 5-21, GHEŢIE, TEXTE, XVI, p. 472-473. 218 Arhieraticon, în Litughierul de Rădăuţi, 1745, şi apoi editat separat. 219 DESCOPERIREA, 2001, GASTER, 1883, p. 445, 449, CARTOIAN, 1938. 220 BRV, I, p. 344, 369. 37 Liturghierul a cunoscut cea mai mare arie de răspândire şi preponderenţă tipografică în spaţiul românesc, fiind tipărit, în secolul al XVIII-lea, în 31 de ediţii, astfel: 1702, 1706, 1713, 1715, 1728, 1729, 1733 (Bucureşti, Râmnic), 1741, 1742, 1743, 1745, 1746, 1747(Râmnic, Bucureşti şi Iaşi), 1750, 1753, 1756, 1759 (Râmnic şi Iaşi), 1767, 1768, 1775, 1780, 1787, 1790, 1794, 1796, 1797 şi 1798; unele au fost reeditări. Din Liturghierul manuscris am inventariat un număr de 40 manuscrise, numai la BAR, dar mai sunt un număr însemnat atât în bibliotecile din ţară cât şi în cele străine. Descoperirea Dumnezeeştii Liturghii, este o legendă liturgică ce relatează realitatea duhovnicescă a dialogului divinitate-credincioşi în timpul săvârşirii Liturghiei, istorie ce a cunoscut o impresionantă circulaţie în manuscrisele perioadei vechi: în catalogul Ştrempel am inventariat un număr de 93 de exemplare cuprinse în miscelanee. Arhieraticonul a circulat în 10 manuscrise româneşti. Tâlcuirea Sfintei Liturghii a circulat mai mult în cartea manuscrisă, în catalogul Ştrempel fiind inventariate un nr. de 14 manuscrise românşti. Manuscrisele româneşti din fondul BAR. ce cuprind tălmăcirea, respectiv tâlcuirea Sfintei Liturghii sunt: 84, 284, 1130, 1432, 2088, 3013, 3150, 3324, 3344, 3944, 4261, 5454, 5731 şi 5791. Tot aici reamintim şi cele 93 de texte ale Descoperirii Sfintei Liturghii aflate în manuscrise miscelanee. 17. Importanţa Liturghierului de la 1713. Faţă de cele menţionate până acum, aducem ca mărturie şi alte aprecieri asupra importanţei Liturghierului antimian: " Marele merit al lui Antim este că a tipărit Liturghierul în româneşte la 1713, apoi Ceaslovul la 1715; traducerea acestor două cărţi în româneşte a revoluţionat cu desăvârşire serviciul 22 1 divin şi prin aceasta slavonismul a primit o lovitură de moarte" . Liturghierul din 1713 se bucură până în prezent şi de o primă ediţie critică elabotată în cadrul cercetării doctorale de către dr. Alina Camil în cadrul Facultăţii de Litere din Iaşi. Studiul nostru însumează noi date şi deschide noi perspective pentru evoluţia cercetării viitoare. Despre frumuseţea şi importanţa limbii din Didahiile lui Antim a fost elaborată o amplă cercetare doctoralăde către conf. dr. Gianina Picioruş, în cadrul Universităţii din Bucureşti, cercetare al cărei conţinut beneficiază de o prezenţă continuă în spaţiul virtual la site-ul www.teologiepentruazi.ro , iar despre influenţa limbii greceşti asupra cântărilor liturgice, aducem, în încheiere, mărturia lui I. Bălan: "Cîntările noastre bisericeşti au fost scrise toate în cea mai frumoasă poezie populară grecească, şi dacă ar fi ales Dumnezeu neamul nostru în locul poporului grecesc, ca noi să dăm cântările liturgice celor de tip oriental, am fi făcut nişte doine frumoase şi sfinte, care ar fi întrecut cu ceva cântările ce se aud pe la pelerinaje. Această formă e cea mai aleasă şi mai plăcută poporului adânc pătruns de sentimente mai puternice. Limba cărţilor din secolul al XVIII-lea e de toată frumuseţea" 222 . 1 IONESCU,p. 178-179, 193,222. 2 BĂLAN, p. 266-267: 38 18. Concluzii. Din istoria textului liturgic prezentată pe mai multe nivele de analiză şi sinteză, rezultă că Dumnezeiasca Liturghie a avut un rol însemnat în conturarea profilului cultural al poporului român. Creată în primelor patru veacuri în cadrul ecleziastic bizantin, Liturghia a făcut parte din primele texte creştine aduse în spaţiul românesc 223 ; ea are o istorie continuu îmbogăţită pe măsura diversificării şi modernizării comunicării scrise şi orale. A făcut parte integrantă din textele fundamentale ale procesului de unificare ale limbii române literare şi a tezaurizat şi îmbogăţit continuu profilul spiritual al românilor, indiferent de opţiunea confesională. Prin antrenarea unui mare număr de cărţi în serviciul divin, Liturghia este, din perspectiva literalităţii teoreticianul francez G. Genette, un arhitext, dezvoltând relaţii inter- şi transtextuale pe toate nivelele şi pentru toate categoriile sociale, fiind totodată sursă şi energie a diversificării limbajului uman şi a frumosului autentic 224 . A. B. VORNICESCU, p. 1 19-127, GRABAR, p. 12, TURDEANU, p. 44-46, BOGDAN, PALEOGRAFIA, p. 92-99. GADAMER, 67,95. 39 Bibliografie şi abrevieri Izvoare AXINTE, 1994 = Axinte Uricariu, Cronica paralelă a Ţării Româneşti şi a Moldovei, I-II, Ediţie critică de Gabriel Ştrempel, Minerva, Bucureşti, 1994, .pdf. BARBER1N1 = Codicele Barberini în Canonul Apostolic al primelor secole, Traducere de loan Ică Jr, Deisis, Sibiu, 2008. BARCELONA = Pruteanu, P. O anaforaua alexandrină necunoscută. Prezentarea textului liturgic pe papirusul de la Barcelona (sec. IV), Zăbriceni, 2010. BIBLIA = Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfântului Sinod, E1BMBOR, Bucureşti, 1991. BUCOAVNĂ = Bucoavnă pentru învăţătura pruncilor a să deprinde atât la cunoaşterea slovelor, la slovenire şi la cetanie, cât şi la rânduiala Vecerniei, Utreniei şi a Sfintei Liturghii, Tipografia loan Bart, Sibiu, 1830, .pdf. CÂNTA = Cânta, loan, Letopiseţul Ţării Moldovii de la a doua şipînă la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat Voevod (1741-1769), Ediţie critică de Aurora Ilieş şi Ioana Zmeu, Studiu introductiv de Aurora Ilieş, Editura Minerva, Bucureşti, 1987, .pdf. CORESI, 1581 = Diaconul Coresi, Carte de învăţătură, 1581, Volumul I. Textul, Editat de Sextil Puşcariu şi Alexie Popovici, Atelierele Grafice Socec, Bucureşti, 1914, .pdf. CRAIOVEANU, CONDICA = Craioveanu, Genadie, Condica Sântă, Tipo-Litografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1886, .pdf. DESCOPERIREA = Descoperirea Sfintei Liturghii. Minunile care se petrec în timpul Sfintei Liturghii, Tipărită cu binecuvîntarea PSP Galaction, Editura Agapis, Bucureşti, 2001. DOSOFTEI, 1679 = Dosoftei, Dumnezăiasca Liturghie, 1619, Ediţie critică, Ursu, N., A., Editată de Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1980. GHEŢIE, TEXTE - XVI = Gheţie, Ion (coordonator), Texte româneşti din secolul al XVI-lea. I. Catehismul lui Coresi II. Pravila lui Coresi III. Fragmentul Todorescu IV. Glosele Bogdan V. Prefeţe şi epiloguri, Ediţii critice de Emanuela Buză, Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheţie, Alexandra Roman Moraru, Florentina Zgraon, EARSR, Bucureşti 1982. GRECEANU, 1904 = Greceanu, Ştefan, Scrierile lui Radu Logofătul Cronicarul, Institutul de Arte Grafice P'Carol Goble", Bucuresci, 1904. GRECEANU = Greceanu, Radu logofătul, Istoria domniei lui Constantin Basarab Voievod (1688-1714), Studiu introductiv şi ediţie critică de Aurora Ilieş, EARSR, Bucureşti, 1970, pdf. HERALDICA= Cernavoderanu, Dan, Ştiiţa şi arta heraldică în România, EŞE, Bucureşti, 1977,.pdf. IORGA, REFORMATORII = Iorga,Nicolae, Istoria românilor, voi. VII. REFORMATORII, volum îngrijit de Iftimi, Sorin, EE, Bucureşti, 2002, .pdf. IORGA, ST- DOC = Iorga, Nicolae, Studii şi documente ale României, V, VI, VII, Editura Ministerului de Instrucţie Publică, stabilimentul grafic I.V. Socecu, Bucureşti, 1903, 1904, wwwdacoromanica.ro/ martie, 2012, .pdf. LEPTURAR1U = Pumnul, Aron, Lepturariu, I-IV, Viena, 1862-1865, .pdf. LITURGHIER, 1508 = Panaitescu, P. Petre, Liturghierul lui Macarie, Studiu de Panaitescu, P., P., Indici de Angela şi Alexandru Duţu, EARPR, Bucureşti, 1961. LITURGHIER, 1570 = Mareş, Alexandru, Liturghierul lui Coresi, Text stabilit, studiu introductiv şi note de Mareş, AL, EARSR, Bucureşti, 1969. LITURGHIER, 1713 = Antim Ivireanul, Dumnezeieştile Liturghii, Târgovişte, 1713. LITURGHIER, 1746 = Kyr Neofit, Dumnezeieştile Liturghii, Bucureşti, 1746. 40 LITURGHIER, 1747 = Kyr Neofit, Dumnezeieştile Liturghii, Bucureşti, 1747. L1TURGH1ER, 1747 = Kyr lacov, Dumnezeieştile Liturghii, Iaşi, 1747. LITURGHIER, 1759 = Kyr lacov, Dumnezeieştile Liturghii, Iaşi, 1747. LITURGHIER, 1818 = Veniamin Costachi, Liturghiile, Iaşi, 1818. LITURGHIER, 1834 = Veniamin Costachi, Liturghii, Iaşi, 1834. LITURGHIER, 1845 = Meletie, Dumnezeeştile Liturghii, Iaşi, 1845. LITURGHIER, 1860 = Sofronie Miclescu, Dumnezeeştile Liturghii, Neamţ, 1860. LITURGHIER, 1868 = Kalinik, Dumnezeieştile Liturghii, Iaşi, 1868. LITURGHIER, 1912 = Liturghier, Bucureşti, 1912. LITURGHIER, 1921 = Liturghier, Bucureşti, 1921. LITURGHIER, 1956 = Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 1956. LITURGHIER, 1980 = Iustin Moisescu, Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 1980. LITURGHIER, 1987 =Teoctist Arăpaşu, Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 1987. LITURGHIER ,2007 = Popoescu-Pasărea, Ion, Liturghier de strană, Editura Partener, Galaţi, 2007. LITURGHIER, 2008 = Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 2008. LITURGHIER, 2009 =Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur pentru credincioşi, Tipărit cu binecuvântarea IPS Teofan, MMB, Doxologia, Iaşi, 2009. LITURGHIER, 2012 = Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti,' 2012. MOLITVENIC, 1699 = Molitvenic, Buzău, 1699, .pdf. MOLITVENIC, 1706 = Molitvenic, Râmnic, 1706, .pdf. MOLITVENIC, 1713 = Molitvenic, Târgovişte, 1713, .pdf. NECULCE = Neculce, Ion, Letopiseţul Ţării Moldovei, Ediţie îngrijită şi glosar de Iorgu Iordan, Repere istorico-literare alcătuite de G.Gheorghiţă, EM, Bucureşti, 1975. PANN = Pann, Anton, La Sfînta Liturghie a lui Ioan Gură de Aur, Compuse de mine în Tinor, s.e., Bucureşti, 1854. PG = Migne, J.P., Patrologice Cursus Completus, Seria Greacae, t. XLVII - LXIV, CL, Opera Omnia, Paris, 1858 - 1862, .pdf. PROTUL = Gavril Protul, Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintelui nostru Nifon, Patriarhul Ţarigradului, carele a strălucit întru multe patimi şi ispite în Ţarigrad şi în Ţara Muntenească, scrisă de Gavril Protul, adică mai marele Sfetagorei Sfântul Munte)/ www. Crestinortodox.ro/.pdf, 20.08. 2011. PSEUDO-KOGĂLNICEANU = Pseodo-Enacge Kogălniceanu, Letopiseţul Ţării Moldovii de la a întîi şipînă la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat Voevod (1733-1774), Ediţie critică de Aurora Ilieş şi Ioana Zmeu, Studiu introductiv de Aurora Ilieş, Editura Minerva, Bucureşti, 1987. STINGHE = Stinghe, Stere, Documentele privitoare la românii din Şchei (1700-1783), I- II, Tipografia Ciurcu &Comp., Braşov, 1901, .pdf. STOLNICUL = Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria politică şi geograficăa Ţerei Romănesci de la cea mai veche a sa întemeere pănă la anul 1774, Dată mai întâi la lumină în limba grecească la anul 1806 de fraţii Tunusli, tradusă de George Sion,Tipografia Naţională a lui Stephan Rassidescu, Bucuresci, 1863, .pdf. TEMPEA = Tempea, Radu, Gramatica românească alcătuită de Radu Tempea, Directorul Şcoalelor Neunite Naţionaliceşti prin Marele Prinţipat al Ardealului, Cu slobozenia celor mai Mari,Tipografia lui Petru Bart, Sibiu, 1797, .pdf. THESAURUS = Therausus ecclesiasticus e patribus graecis, www.books.com, ş. a. XENOPOL, VIII = Xenopol, A. D., Istoria Românilor din Dacia Traiană,. Domnia lui Constantin Brăncoveanu. 1689-1 714, VIII, Ediţia a IlI-a revăzută de autor şi îngrijită de I.Vlădescu, ECR, Bucureşti, s.a., .pdf. XENOPOL, IX = Xenopol, A. D., Istoria Românilor din Dacia Traiană. Mavrocordaţii. 1711- 1 749, IX, Ediţia a IlI-a revăzută de autor şi îngrijită de I.Vlădescu, ECR, Bucureşti, s. a. 41 Cataloage şi bibliografii ADAMESCU, 1914 = Adamescu, Gheorghe, Indicaţiuni bibliografice pentru literatura română dela cele mai vechi lucrări până în anul 1913, Ediţia all-a, adăogită, Institutul de Editură şi Arte Grafice „Flacăra", Bucureşti, 1914. ADAMESCU, 1921 = Adamescu, Gheorghe, Contribuţii la Bibliografia românească. Adăogiri, Fascicola I, Istoria literaturii române. Texte şi autori, Cartea Românească S. A., Bucureşti, 1921. B1ANU, CMR = Bianu, Ion, Catalogul manuscriptelor româneşti, t. I: 1-300, Prefaţă de Bianu, Ion, EAR, Librăriile Socec& Comp. C. Sfetea, Bucureşti, 1907, .pdf. BRV I, II, III, IV =Bianu, Ion, Hodoş, Nerva, Bibliografia Românească Veche, 1-1903, 11-1910, III, 1912-1930, III. 1-1912, IV-1944, .pdf. BUICLIU, 1= Râpa-Buicliu, Dan, Cartea Românească Veche. Additamenta, I (1536-1830), Cuvânt înainte de Simonescu, Dan, Indice de Mariana Jaklovszky, Bogdan, Victor Toader, Editura Alma, Galaţi, 2000. BUICLIU = Râpa-Buicliu, Dan, Cartea Româească Veche. Studia Bibliologica, Cuvânt înainte de Virgil Cândea, Editura Alma, Galaţi, 2000. CARTOJAN = Cartojan, Nicolae, Cărţile populare în literatura românească, I-II, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1929, .pdf. CHIVU, 1974 = Chivu, Gheorghe, Costinescu, Mariana, Bibliografia filologică românească. Secolul alXVI-lea, EARSR, Bucureşti, 1974. CIMEC, 1999 = Stoica, Robertina, Bibliografia de Referinţă a Cărţii Vechiţmanuscrisă şi tipărită), CIMEC, Bucureşti, 1999. CIMEC, 2007 = Scartz, Elena-Maria, Stoica, Robertina, Catalogul colectiv al incunabulelor din România, CIMEC, Bucureşti, 2007. COMŞA, MR = Comşa Nicolae, Manuscrisele româneşti din Biblioteca Centrală de la Blaj, Tipografia Lumina, Blaj, 1944. CORFUS = Corfus, Ilie, însemnări de demult, Junimea, Iaşi, 1975, .pdf. CMR = Ştrempel, Gabriel, Catalogul manuscriselor româneşti, BAR., voi. I: 1-1600, ESE, Bucureşti, 1978, voi. II: 1601-3100, 1983, voi. III: 3101- 4413, 1987, voi. IV: 4414-5920, ES, Bucureşti, 1992, .pdf. CRESTOMAŢIE, 1994 = coord. Mareş, AL, Crestomaţia limbii române vechi, EAR, Bucureşti, 1994.' DUDAŞ, MS BH = Dudaş, Florian, Manuscrise româneşti din bisericile Bihorului. începuturile scrisului românesc în Ţara Crişurilor, Cuvînt înainte de P. S. Vasile Coman, Editura Episcopiei Ortodoxe Române, Oradea, 1985. DUDAŞ, 1986 = Dudaş, Florian, Manuscrise româneşti medievale din Crişana, Facla, Timişoara, 1986. GASTER = Gaster, Moses, Chrestomaţie română. Texte tipărite şi manuscriseţsec. XVI-XIX) dialectale şi populare, Voi. I-II, Leibzig-Bucureşti, 1891. GEORGESCU-TISTU = Georgescu-Tistu, Bibliografia literară română, AR, Studii şi cercetări, XVIII, Monitorul Oficial şi Imprimeria Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1832. IARCU = Iarcu, Dumitru, Catalogu generalu de cărţile române, Ediţia adoua, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1873. LAMBRIOR = Lambrior, Alexandru, Carte de citire (Bucăţi scrise cu litere chirile în deosebite veacuri, Introducere de Lambrior, AL, Ediţia adoua, Tipo-Litografia Buciumului Român, Iaşi, 1890. LEGRAND = Legrand, Emile, Bibliographie Hellenique ou description raisonnee des ouvrages publies en grec, Alphonse Piacardet Fils, Editeurs Libraires desArchives Nationales et de la Societe de L'ecole des Chartes, I-II, 1894, III- 1985, IV- 1896, Paris. 42 LITZICA = Litzica, Constantin, Catalogul manuscriptelor greceşti, EAR, Instiutul de Arte Grafice « Carol Gobl », Bucureşti, 1909. MAREŞ = Mareş, Alexandru (coordonator), Crestomaţia limbii române vechi, I, EAR, Bucureşti, 1994. MĂL1NAŞ = Mălinaş, C. Catalog de carte românească veche, Editura "Mihai Eminescu", Oradea, 1993.' PANA1TESCU, CMSR = Panaitescu P., P., Catalogul manuscriselor slavo-române şi slave din Biblioteca Academiei Române, voi. I, EARPR, Bucureşti, 1959, Catalogul manuscriselor slave, voi. II, Ediţie îngrijită de Dalila-Lucia Aramă şi revizuită de G. Mihăilă, Prefaţă de Gabriel Ştrempel, EAR, Bucureşti, 2003. POENARU = Poenaru, Daniela, Contribuţii la Bibliografia românească veche, Muzeul Judeţului Dîmboviţa, Tîrgovişte, 1973, .pdf. POPP = Popp, Vasile, Dizertaţie despre tipografiile româneşti în Transilvania şi învecinatele ţări de la începutul lor până la vremile noastre. Sibiu, 1838, Studiu introductiv, ediţie şi note de Eva Mârza şi Iacob Mârza, Dacia, Cluj-Napoca, 1995, .pdf. SCHATZ-STOICA = Schatz, Elena-Maria, Stoica, Robertina, Catalog al incunabulelor din România, Editura IMEC, Bucureşti, 2007. STOICA = Stoica Robertina, Bibliografia de referinţă a cărţii vechi (manuscrisă şi tipărită), Editura IMEC, Bucureşti, 1999. ŞTREMPEL, 1959 = Ştrempel, Gabriel, Copişti de manuscrise româneşti pînă la 1800, voi. I, EARPR, Bucureşti, 1959. TUGEARU-CÂNDEA, MAN = Tugearu Liana, Cândea Virgil, Manuscrise bizantine şi greceşti medievale tîrzii, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, 1996. Dicţionare CHIVU- 1992 = Chivu, Gh., Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche(1421-1760), ES, Bucureşti, 1992. COSTINESCU, DLRV = Costinescu Mariana, Georgescu Magdalena, Zgraon Florentina, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640 - 1780); Cuvînt înainte şi introducere al autoarelor, EŞE, Bucureşti, 1987. DACL = Dictionnaire D'Archeologique chretienne et de Liturghie, Le R., P., don Fernand Cabrol, Abbe de Saint-Michel de Frarborough, avec le concours d' un grandnombre de collaborateurs, Tom Neuvieme, deuxieme pârtie , Lit-Lydie, Libraire Letouzey et Ane Editeurs, Paris, 1930, .pdf. DLR, 1900 = Stănuţa Creţu, Drăgoi Gabriela, et alii: 23, Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, EARSR, Bucureşti, 1979. DTR = Păcurariu , Mircea, Dicţionarul Teologilor Români, Editura enciclopedică, Bucureşti, 2002. MIHĂILĂ, 1974. = Mihăilă, Gheorghe, Dicţionar al limbii române vechi: sfîrşitul secolului X- începutul secolului XVI, EER, Bucureşti, 1974. VASCENCO = Vascenco, Victor, Dicţionar roman-rus, EŞ, Bucureşti, 1968. Gramatici GHEŢIE, BAZA = Gheţie, Ion, Baza dialectală a românei literare, EARSR, Bucureşti, 1975. GHEŢIE, 2000 = Gheţie, Graiurile dacoromâne în secolelel alXIII-le -alXVI-lea (până la ' 1521), EAR, 2000. GRAUR, 1954 = Graur, AL, încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, EARPR, Bucureşti, 1954. MUNTEANU, 2005 = Munteanu, Eugen, Introducere în lingvistică, Polirom, Iaşi, 2005. VÎRTOSU =Vîrtosu, Emil, Paleografia româno-chirilică, ES, Bucureşti, 1968. 43 Bibliografie de specialitate ANAN1A = Anania, Bartolomeu, Cartea deschisă a împărăţiei. O însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni, EIBMBOR, Bucureşti, 2005. ANDREESCU, ARTA,= Andreescu, Ana, Arta cărţii. Carte românească veche( 1508-1700), Ediţia a IlI-a revăzută, Prefaţă la ediţia I de Acad. Virgil Cândea, Prefaţă la ediţia a Il-a de Acad. Răzvan Theodorescu, Bucureşti, 2006. ANDREESCU, XV111= Andrescu, Ana, Cartea românească în secolul al XVIII-lea. Repertoriul ilustraţiilor, Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2004. APOSTOL = Apostol, Spiru, Traduceri în româneşte din vechea literatură creştină, Tipografia "loan Grigoriu", Huşi, 1935. BĂDĂRĂ = Bădără, Doru, Tiparul românesc la sfîrşitul secolului al XVII şi începutul secolului al XVIII-lea, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 1998. BĂLAN = Bălan, loan, Limba cărţilor bisericeşti. Studiu istoric şi liturgic, Tipografia Seminaru- lui teologic greco-catolic, Blaj, 1914. BĂRBULESCU, 1904 = Bărbulescu, llie, Curentele culturale la români în perioada slavonismu- lui cultural, Editura Casei Şcoalelor, Iaşi, 1928. BERGIU-DRĂGH1CESCU = Bergiu-Drăghicescu, Adina, Adina, Arhivistică şi documentaristica www.ebooks.unibuc.ro/istorie/arhivistica/ martie, 2010. BEZA, URME = Beza, Marcu, Urme româneşti în Răsăritul ortodox, Ediţia all-a mărită cu nume roase adăugiri de text şi ilustraţii, Monitorul Oficial şi Imprimeria Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937. BOGDAN, PALEOGRAFIA = Bogdan, Damian P., Paleografia romăno-slavă, Tratat şi album, Cuvânt înainte de Gal, Ionel, Prefaţa şi introducerea autorului, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1978. BRANIŞTE = Branişte, Ene, Liturgica generală, Ediţia a Il-a revizuită şi completă, EIBMBOR, Bucureşti, 1993. BRĂTULESCU = Brătulescu, Victor, Miniaturi şi manuscrise din Muzeul de Artă Religioasă, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1939. CAMARIANO-CIORAN = Camariano-Cioran, Adriadna, Academiile de Bucureşti şi de Iaşi, EARSR, Bucureşti, 1971, .pdf. CARTOJAN, ILRV = Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii române vechi, Prefaţă de Dan Zamfi- rescu, Postfaţă şi bibliografii de Simonescu Dan, Editura Minerva, Bucureşti, 1980. CÂNDEA, STOLNICUL = Cândea, Virgil, Stolnicul între contemporani, EŞ, Bucureşti, 1971. CÂNDEA, CARTE VECHE = Cândea, Virgil, Cartea veche românească în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti, Prefaţă de Cândea, Virgil, s. 1., Bucureşti, 1972. CÂNDEA, 1979 = Cândea, Virgi, Raţiunea dominantă. Contribuţii la istoria umanismului românesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979. CÂNDEA-SIMIONESCU = Cândea Virgil, Simionescu Constantin, Prezenţe culturale româneşti: Istambul, Ierusalim, Păros, Patmos, Sinai, Alep, Bucureşti, 1982. CÂNDEA, 1954 = Cândea, Spiridon, Limba veche liturgică şi inovaţiile introduse în ea de fosta Biserică Unită, Tipografia "Reîntregirea", Sibiu, 1954. CÎNDEA, 2010 = Cândea, Virgil, Mărturii româneşti peste hotare, EAR, Bucureşti, 2010. CERNAVODEANU-CONSTANTINIU = Cernavodeanu, Paul şi Constantiniu Florin, coord. Constantin Brâncoveanu, EARSR, Bucureşti, 1989. CHIABURU = Chiaburu, Elena, Carte şi tipar în Ţara Moldovei până la 1829, Editura Universi- tăţii Alexandru loan Cuza", Iaşi, 2005. CHIŢIMIA = Chiţimia, I. C. Probleme de bază ale literaturii române vechi, EARSR, Bucureşti, 1972. CHIŢULESCU, 2007 = Chiţulescu, ierom. Policarp, Sfânta Scriptură şi valoarea vieţii liturgice în gândirea Sfântului loan Gură de Aur, Pro Editura, Bucureşti, 2007. 44 CHIŢULESCU, 2009 = Chiţulescu, arhim. Policarp, Tipărituri din Ţara Românească în Biblio- teca Sfântului Sinod, Editura Basilica, Bucureşti, 2009. CHIVU, 2000 = Chivu, Gheorghe, Limba română de la primele texte până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Variante stilistice, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000. CHIVU, CILR = Chivu Gheorghe, Georgescu Magdalena, et alii, Contribuţii la istoria limbii române literare. Secolul al XVJI-lea(l 688-1760), Cuvânt înainte de Gheţie Ion, editat de AR, Clussium, Constanţa, 2001. CIOBANU, 1918 = Ciobanu, Ştefan, Dosoftei Mitropolitul Moldovei şi activitatea lui literară, Traducere din ruseşte de Ştefan Berechet, Iaşi, 1918. CIOBANU, 1992 = Ciobanu, Ştefan, Istoria literaturii române vechi, Hyperion, Chişinău, 1992. CRISTACHE-PANAIT = Cristache-Panait, Ioana, Circulaţia cărţii vechi bucureştene în Transil- vania, Editura Biblioteca Bucureştilor, 1998, .pdf. DAIN = Dain, Alphonse, Les manuscripts, Diderot Editeur, Paris, 1997. DEL CHIARO = Del Chiaro Fiorentino, Anton-Maria, Revoluţiile Valahilor, Traducere de Cris- Cristian, Editura TehnoPres, Iaşi, 2005. DEMENY, 1972= Demeny, Lidia, Cartea şi tiparul-promotori ai legăturilor culturale dintre ţările române în secolul alXVI-lea, în SMIM, VI, p. 91-1 1 1, EARSR, Bucureşti, 1973. DEMENY, 1973= Demeny, Lidia, Tiparniţa bucureşteană în secolul al XVI-lea, în SMIM, X, 1973. DEMENY, 1986 = Demeny, Lazlos, Demeny Lidia, Carte, tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea, Studii, articole, comunicări, Introducere de Simonescu, Dan, Editura Kriterion, Bucureşti, 1986. DIMITRIU = Dimitriu, Cornel, Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneşti, Editura Junimea, Iaşi, 1973. DOBRESCU = Dobrescu, Nicolae, Istoria Bisericii din Oltenia în timpul ocupaţiei austriece, EAR, Institutul de Arte Grafice Gobl, Bucureşti, 1906, .pdf. DUDAŞ, 1987 = Dudaş, Florian, Vechi cărţi româneşti călătoare, I, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987. DUDAŞ, 2003 = Dudaş, Florian, Cărturari şi artişti din Muntenia şi Moldova peregrini în Crişa- na(sec. XIV-XVIII), Editura de Vest, Timişoara, 2003. DUMAS = Dumas, Felicia, Gest şi expresie în liturghia ortodoxă. Studiu semiologic, Institutul European, Iaşi, 2000. DUŢU, COORDONATE = Duţu, Alexandru, Coordonate ale culturii româneşti în secolul al XVIII-lea. Studii şi texte, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968. DUŢU, INT. = Duţu, Alexandru, Cărţile de înţelepciune în cultura românească, EARSR, Bucureşti, 1972, .pdf. DUŢU, SINTEZĂ, = Duţu, Alexandru, Sinteză şi originalitate în cultura românească (1650- 1848), EER, Bucureşti, 1 972 . DUŢU, 1978 = Duţu, Alexandru, Cultura română în civilzaţia europeană modernă, EM, Bucureşti, 1978. DUŢU, IMAGINI = Duţu, Alexandra, Imagini, privelişti, modele, Dacia, Cluj-Napoca, 1979. DUŢU, MODELE = Duţu, Alexandra, Modele, imagini, privelişti, incursiuni în cultura europeană modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979. ELIAN = Elian, Alexandra, Bizanţul, biserică şi cultură românească. Studii şi articole de /ston'e,Trinitas, Iaşi, 2003. ENĂCEANU = Enăceanu, Ghenadie, Evangheliile. Studii istorico-literare, Stabilimentul Grafic IV. SOCECU, Bucureşti, 1895, .pdf. ERBICEANU = Erbiceanu, Constantin, Cronicari greci care au scris despre români în epoca fanariotă, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1888, .pdf. 45 ERICH = Erich, Agnes, Istoria cărţii româneşti. Controverse privind tipărirea primei cărţi în spaţiul românesc Liturghierul (1508), Universitatea Valahia, Târgovişte, 2008. FELMY = Felmy, Karl Christian, De la Cina de Taină la Dumnezeiasca Liturghie. Un comentariu istoric, Traducere de pr. loan Ică Jr., Deisis, Sibiu, 2004. FLEURY = Fleury, L'Abbe, Histoire Ecclesiastique, II, Didier, Libraire-Editeur, Paris, 1840. GADAMER, 1999= Gadamer, Hans-Georg, Heidegger şi grecii, Traducerea textelor şi comentarii de Vasile Voia, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj, 1999. GADAMER, 2000 = Gadamer, Hans-Georg, Actualitatea frumosului, Polirom, Iaşi, 2000. GADAMER, 2001 = Gadamer, Hans-Georg, Adevăr şi metodă, Traducere de Gabriel Cercel, Gabriel Kohn, Călin Petcana şi Larisa Dumitru, Editura Teora, Bucureşti, 2001. GASTER, 1883 === Gaster, Moses, Literatura populară română cu un apendice: Voroava Garamantilor cu Alexandru Machedon de Nicolae Costin, Tipografia Curţii Regale, Prof. F. Gobl, Bucureşti, 1883. GENETTE, 1982 = Genette, Gerard, Palimsestes, Edition du Seuil, Paris, 1982. GHEŢIE, 1974 = Gheţie, loan, începutul scrisului în limba română, EARSR, Bucureşti, 1974. GHEŢIE, BAZA = Gheţie, Ion, Baza dialectală a românei literare, EARSR, Bucureşti, 1975. GHEŢIE, ILRL= Gheţie, Ion, Istoria Limbii române literare. Privire sintetică, EŞE, Bucureşti, 1978. GHEŢIE, 1994 = Gheţie, Ion, începuturile scrisului în limba română. Contribuţii filologice şi lingvistice, EAR, Bucureşti, 1994. GHEŢIE, 2000 = Gheţie, Ion, Graiurile dacoromâne în secolele al XlII-lea - al XVI-lea (până la 1521), EAR, Bucureşti, 2000. GHEŢIE-CHIVU-XVIII =. Gheţie, I, Chivu, Gh., Contribuţii la istoria limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1 688-1 780), Clusium, Cluj-Napoca, 2000. GHEŢIE-MAREŞ, 1985 = Gheţie Ion, Mareş Alexandru, Originile scrisului în limba română, EŞE, Bucureşti, 1985. GHEŢIE -MAREŞ, 1994 = Gheţie, I, Mareş, Al. Diaconul Coresi şi izbânda scrisului în limba română, Minerva, Bucureşti, 1994. GRABAR = Grabar, Andre, L'art du Moyn Age en Europe Orientale, Paris, 1968. GRAUR, 1954= Graur, Alexandru, încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, EARPR, Bucureşti, 1954. GRECU, 1971 = Grecu, Vasile, Literatura Bizanţulului, Universitatea Bucureşti, 1971. HAGIU = Hagiu, Ieremia, Biserica Ortodoxă în epoca fanarioţilor, Tipografia Gutenberg, Joseph Gobl, Bucureşti, 1898. HANEŞ = Haneş, V. Petre, Istoria literaturii româneşti, Ediţiunea a IlI-a, Editura Autorului, Bucureşti, s.a., .pdf. HASDEU = Hasdeu, B., P., Studii de lingvistică şi filologie, I-II, Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Grigore Brâncuşi, EM, Bucureşti, 1988, .pdf. HUMBOLDT = Humboldt, Wilhelm von, Despre diversitarea structură a limbilor şi influenţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii, Versiune românească, introducere, notă asupra traducerii, tabel cronologic, bibliografie şi indici de Eugen Munteanu, Humanitas, 2008. IONESCU, 1906 = Ionescu, G. M., Istoria Bisericii româneşti din Dacia Traiană, I (44- 678), Stabilimentul de Arte grafice "Universala", Bucureşti, 1 906, .pdf. IONESCU, 1914 = Ionescu, G. M., Istoria Mitropoliei Ungrovlahiei, I-II, Atelierele Socecu, & Co. Bucureşti, 1906-1914, .pdf. IORDĂCHESCU = Iordăchescu, pr. Cicerone, Istoria vechii literaturi creştine, I-II, Editura Moldova, Iasi, s. a. Reproducere fidelă a ediţiei din 1934, 1935, Tipografia Ţerec&Caminschi. IORGA, ILR = Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688,, Atelierele Grafice I.V. SOCECU, Bucureti, 1904, .pdf. 46 IORGA, IBR = lorga, Nicolae, Istoria Bisericii Romaneşti şi a vieţii religioase a românilor, I-II, Tipografia Neamului Românesc, Vălenii de Munte, 1908/9, .pdf. IORGA-BALŞ = lorga, N., Balş, G., Histoire de L'art roumain ancien, E. De Boccard, Editeut, Paris, 1922, Librăriile SOCEC & Com. şi C. SFETEA, Leipzig - Viena, 1914. IORGA, 1968 = lorga, Nicolae, Scrieri despre artă, Antologie şi prefaţă de Barbu Theodorescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968, .pdf. IORGA, INV = lorga, Nicolae, Istoria învăţământului, Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Ilie Popescu Teiuşan, EDP, Bucureşti, 1971, .pdf. IORGA, XVIII = lorga, Nicolae, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, ( 1688-1821), I, Ediţie îngrijită de Barbu Theodorescu, EDP, Bucureşti, 1969. IORGA, LIT. = lorga, Nicolae, Istoria literaturii româneşti, Ediţie îngrijită, note şi indici de Rotaru, Rodica, Prefaţă de Rotaru, Ion, EM, Bucureşti, 1985. IORGA, 1981 = lorga, Nicolae, Istoria românilor prin călători, I-IV, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1928-1929, .pdf. IORGA, 1984 = lorga, Nicolae, Studii asupra Evului mediu românesc, Ediţie îngrijită de Papacostea, Şerban, EŞE, Bucureşti, 1984. IORGA, 1 99 l=Iorga, Nicolae, Cărţi reprezentative în viaţa omenirii, I-II, EE, Bucureşti, 1991. IORGA, 2008 = lorga, Nicolae, Arta şi Literatura română. Sinteze paralele, EAR, Bucureşti, 2008. IRIGOIN = IRIGOIN, Charles, La tradition des textes grecs. Pour une critique historique, Societe d'editiones Les Belles Lettres, Paris, 2003. IVAŞCU = Ivaşcu, George, Istoria literaturii române, EŞ, Bucureşti, 1969. IVĂNESCU, 1980 = Ivănescu, Gheorghe, Istoria limbii române, Editura Junimea, Iaşi, 1980. IVĂNESCU, 1989 = Ivănescu, Gheorghe, Studii de istoria limbii române literare, Ediţie îngrijită şi postfaţă de Andriescu, AL, Junimea, Iaşi, 1989. JAKO = Jako, Zsigmond, Philobiblon transilvan, Introducere de Cândea, Virgil, Editura Kriterion, Bucureşti, 1977. KARATHANASIS = Karathanasis, Athanasios, E., Elenismul în Transilvania, Traducere de Dobre Anca şi Cândea Virgil, OMONIA, Bucureşti, 2003. LAGRANGE= Lagrange, Le P. M.-J., Critique textuelle. La critique rationelle, Librairie Lecoffre J. Gabalda et C. Editeurs, Paris, 1935. LAZAREV = Lazarev, Viktor, Istoria picturii bizantine, I-II-III, Traducere de Florin Chi- riţescu, Prefaţă de Vasile Drăguţ, Meridiane, Bucureşti, 1980. LE BRUN = Le Brun, Pierre, Explication litteraire, historique et dogmatique des preeres et des ceremonies de la messe suivant les anciens auteurs et le monumens des toutes les egrises du monde, Lyon-Paris, 1860/.pdf/16.06.2011. LIGOR, 1987 = Ligor, Alexandru, Prin Moldova lui Vasile Lupu, Editura Soprt-Turism, Bucureşti, 1987. LIGOR = Ligor, Alexandru, Vechi tipărituri în limba română şi unitatea naţională, Cu o prefaţă de Chiţimia, I., C, Editura Universitas, Câmpina - Chişinău, 1994. LUCA = Luca, Cristian, Ţările Române şi Veneţia în secolul alXVII-lea, Din relaţiile politico- diplomatice, comerciale şi culturale ale Ţării Româneşti şi ale Moldovei cu Serenissima, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2007. LUPU = Lupu, Daniela Luminiţa, Carte şi tipar în Moldova până la 1830, Editura Demiurg, Iaşi, 2005. MANOLESCU, ICLR = Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, I, Minerva, Bucureşti, 1990. MARINOIU = Marinoiu, Costea, Liturghierul(l 508), prima carte tipărită în spaţiul românesc, Editura ALMAROM, Râmnicu Vâlcea, 2004. MATEOS = Mateos Juan, Celebrarea Cuvântului în Liturghia Bizantină, Traducere şi note de Cezar Login, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2007. 47 MAZILU = Mazilu, Dan Horia, Introducere la opera lui Antim Ivireanul, Minerva, Bucureşti, 1999. MICU, 1963 = Samuil Micu, Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor, EŞ, Bucureşti, 1963, .pdf. M1CU = Micu, Samuel, Istoria bisericească, Transliterare de pe manuscrisul original paleografie, studiu introductiv, note si glosar de Miele, arhim. Veniamin, Sfânta Mănăstire Bistriţa, Eparhia Râmnicului, 1993, .pdf. MIHAESCU = Mihăescu, Haralambie, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului roman, EARPR, Bucureşti, 1 960. MIHĂESCU, 1966 = Mihăescu, Haralambie, Influenţa grecească asupra limbii române pînă în secolul alXV-lea, EARSR, Bucureşti, 1966. MIHĂ1LĂ, 1979 = Mihăilă, Gheorghe, Cultura şi literatura română veche în context european, EŞE, Bucureşti, 1979. MIHĂILĂ, LRV = Mihăilă, Gheorghe, Literatura română veche (1402-1647), I-II, Introducere, ediţie îngrijită şi note de Mihăilă G. Şi Zamfirescu Dan, Editura Tineretului, Bucureşti, 1969. MIHĂILĂ, CONTRIBUŢII= Mihăilă, Gheorghe, Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi, Cuvînt înainte al autorului, EM, Bucureşti, 1972. MIHĂILĂ, OROC. = Mihăilă, Gheorghe, Intre Orient şi Occident. Studii de cultură şi literatură română în secolele alXV-lea- al XVIII-lea, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1999. MIHĂILĂ, 1981 = Mihăilă, Gheorghe, Studii de lingvistică şi filologie, Facla, Timişoara, 1981. MIHĂILĂ, SFR = Mihăilă, Gheorghe, Scriitori şi filologi români (sec. XVI-XX), EAR, Bucureşti, 2005. MILIN, RELAŢII = Milin, Jiva, Din vechile relaţii culturale sârbo-române: circulaţia manuscri- selor slavone sârbe şi a scrierilor sârbeşti în Ţările Române, Eurostampa, Timişoara, 1999. MIRONESCU = Mironescu, Atanasie, Sfânta Episcopie a Eparhieie Râmnicului Noul Severin, în trecut şi acum, Tipografia Gutenberg, J. G., Craiova, 1906. MUNTEANU, 2008 = Munteanu, Eugen, Lexicologie biblică românească, Humanitas, Bucureşti, 2008. MUNTEANU-ŢÂRA = Munteanu Ştefan, Ţâra Vasile, Istoria limbii române literare(Secolele al XVI-lea - al XVIII-lea), Ediţie revăzută şi adăugită, EDP, Bucureşti, 1983. MURĂRAŞU = Murăraşu, D., Istoria literaturii române, Ediţia a IlI-a, ECR, Bucureşti,s. a, .pdf. NEGRICI = Negriei, Eugen, Expresivitatea involuntară, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977. NICODIM = Nicodim Aghioritul, Neofit Kavsokalivitul, Despre dumnezeiasca împărtăşanie cu preacuratele lui Hristos Taine, traducere de Editura Orthodoxos Kypseli, Thesalonic, 1992. NICOLESCU = Nicolescu, Corina, Moştenirea bizantină, Editura Meridiane, Bucureşti, 1971. NICOLESCU, 1976= Nicolescu, Corina, Elemente orientale în vechea artă a Ţării Româneşti, în "Arhiva Valachica. Studii şi materiale de istorie şi istorie a culturii", Muzeul Judeţean Dâmboviţa, Târgovişte, 1976. NICULESCU = Niculescu, Alexandru, Individualitatea limbii române între limbile romanice, III, EŞE, Bucureşti, 1978. NOICA, 1993 = Noica, Constantin, Modelul cultural european, Humanitas, 1993. ODOBESCU = Odobescu, Alexandru, Opere Complete, I, 1906, II, 1908, Prefaţă de II. Chendi şi E. Carcalechi, Editura Institutului de Arte Grafice "MINERVA", Bucureşti, .pdf. ONU, 1973 = Onu, Liviu, Critica textuală şi editarea literaturii române vechi cu aplicaţii la cronicarii moldoveni, Minerva, Bucureşti, 1973. ONU, 2002 = Onu, Liviu, Tradiţia manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolul al XlX-lea. Mântuirea păcătoşilor. Studiu de critică textuală, EAR, Bucureşti, 2002. OPRESCU = Oprescu, Gheorghe, Grafica românească în secolul al XlX-lea, I, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1942. 48 PANAITESCU, 1965 = Panaitescu, P. P., începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, EARPR, Bucureşti, 1965, .pdf. PANAITESCU, 1969 = Panaitescu, P. P., Introducere la istoria culturii româneşti, EŞ, Bucureşti, 1969, .pdf. PANAITESCU, 1971 = Panaitescu P. P., Contribuţii la istoria culturii româneşti, Ediţie îngrijită de Panaitescu, Silvia, Prefaţă, note şi bibliografie de Zamfirescu, Dan, EM, Bucureşti, 1971. PAPACOSTEA- DEMENY = Papacostea-Danielopolu, Demeny, Lidia- Cornelia, Carte şi tipar în societatea românească şi sud-est europeană (Secolele XVII- XIX), EM, Bucureşti, 1985. PAPACOSTEA, 2001 = Papacostea, Şerban, Evul Mediu Românesc. Realităţi politice şi curente spirituale, Cuvânt înainte al autorului, Editura Corint, Bucureşti, 2001. PAPACOSTEA, 1993 = Papacostea, Şerban, Românii în secolul al XlII-lea. între Cruciata şi Imperiul mongol, Introducerea autorului, EEB, 1993. PAPACOSTEA, TRADIŢII = Papacostea, Victor, Tradiţii româneşti de istorie şi cultură, Ediţie îngrijită de Papacostea-Danielopolu, Cornelia, EE, Bucureşti, 1996. PASCU = Pascu, Giorge, Istoria literaturii şi limbii romîne din secolul al XVI-lea, I, 1921, II, 1922, III, 1926, Editura Cartea Romînească, Soc. Anon., Bucueşti, .pdf. PĂCURARIU, IBOR = Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe , EIBMBOR, Bucureşti, voi. I, 1991, voi. II-III, 1994. PĂCURARIU = Păcurariu, Mircea, Legăturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Ţara Românească şi Moldova în secolele XVI-XVIII, Astra, Sibiu, 1968. PĂRNUŢĂ-ANDRE1 = Părnuţă Gh., Andrei Nicolae, Istoria cărţii, presei şi tiparului din Oltenia, SR, Craiova, 1994. PETROAIA = Petroaia, Lucian, Liturghierul românesc. Studiu liturgic, Universitatea Bucureşti, 2009. PHILIPPIDE, 1894 = Philippide, Istoria limbii române, I, Principii de limbă, Tipografia Naţiona- lă, Iaşi, 1894. PICIORUŞ = Picioruş, Geanina, Antim Ivireanul şi avangarda literară a Paradisului. Viaţa şi opera, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2010, .pdf. PIRU = Piru, Alexandru, Literatura romînă veche, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1961. PLĂMĂDEALĂ = Plămădeală, Antonie, Dascăli de cuget şi simţire românească, EIBMBOR, Bucureşti, 1981. POPESCU-VÂLCEA, 1972 = Popescu-Vâlcea, G., Anastasie Crimca, Meridiane, Bucureşti, 1972 -„ POPESCU-VÂLCEA, 1974 = Popescu-Vâlcea, G, Sluj ebnicul Mitropolitului Ştefan al Ungrovla- hiei( 1648- 1688), Meridiane, 1974. PRUTEANU = Pruteanu, Petru, Liturghia ortodoxă, istorie şi actualitate, Sofia, Bucureşti, 2008. PUŞCARIU, 1987 = Puşcariu, Sextil, Istoria literaturii române. Epoca veche, Ediţie îngrijită de Magdalena Vulpe, Postfaţă de Dan C. Mihăilescu, EE, Bucureşti, 1987. RĂMUREANU = Rămureanu, Ioan, Istoria Bisericească Universală, I, 1975, EIBMBOR, Bucureşti. RELAŢII POLONE = Petrică Ioan, coord. Relaţii culturale româno-polone, Universitatea Bucureşti, 1982. ROSETTI-CAZACU-ONU = Rosetti AL, Cazacu Boris, Onu Liviu, Istoria limbii române literare, Minerva, Bucureşti, 1971. ROSETTI, ILR = Rosetti, Al. Istoria limbii române, EAR, 1928. ROSETTI, 1954 = Rosetti, Alexandru, Influenţa limbii slave meridionale asupra limbii române (sec. VI-XII), EARPR, Bucureşti, 1954. 49 RUSSO, CRITICA = Russo, Daniel, Critica textelor şi tehnica ediţiilor, I-II, Bucureşti, 1912, Extras din Buletinul Comisiei istorice a României, 1, (1912), Atelierele Grafice Socea&CoSocietatea Anonimă, Bucureşti, 1912. RUSSO, 1907 = Russo, Demostene, Studii bizantino-române, Tipografia „Gutenberg"Iosef Gobl", Bucureşti, 1907. RUSSO, 1912 = Russo, Demostene, Elenizmul în România, Epoca bizantină şi fanariotă, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, Bucure;ti, 1912. RUSSU, ETNOGENEZA = Russu, I., I., Etnogeneza românilor. Fondul autohton traco-dac şi componenta latino-romanică, Cuvînt înainte al autorului, EŞE, Bucureşti, 1981. SACERDOŢEANU, 1938 = Sacerdoţeanu, Aurelian, Predosloviile cărţilor româneşti, (1504- 1674), I, s. e. Bucureşti, 1938, '.pdf. SBIEREA = Sbierea, I.G., Mişcări culturale şi literare la românii din stânga Dunării în răstim- pul de la 1504-1714, Cernăuţi, 1897. SCRIMA = Scrima, Andrei, Biserica liturgică, Humanitas, Bucureşti, 2005. SERBARE, IS= A.D. Xenopol, Erbiceanu, Constantin, Serbarea de la Iaşi. Studii şi documente, Tipografia Naţională, Iaşi, 1885. SIMONESCU, 1939a = Simonescu, Dan, începuturile culturale ale domniei lui Matei Basarab, Cartea Românească, Bucureşti, 1939. SIMONESCU, 1939b = Simonescu, Dan, Pomenirea culturală a lui Constantin Brâncoveanu, Tiparul Cartea Românească, Bucureşti, 1939. SIMONESCU-BULUŢĂ = Simonescu Dan, Buluţă Gheorghe, Scurtă istorie a cărţii româneşti, Editura Demiurg, Bucureşti, 1994. SIMONESCU-MURACADE = Simonescu Dan, Muracade Emil, Tiparul românesc pentru arabi în secolul alXVIII-lea, în CERCETĂRI LIT., III, 1939. STOICESCU = Stoicescu, Nicolae, Unitatea românilor în evul mediu, EARSR, Bucureşti, 1983. STOIDE, 2005 = Stoide, C, Comerţul cu cărţi dintre Transilvania , Moldova şi Ţara Româneas- că între 1730 şi 1830, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2005. SILRL = Studii de istoria limbii române literare, Secolul al XlX-lea, coord. Rosetti, Al, , Cazacu, Boris, I-II, Prefaţa, coordonatorii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969. SULICA =Sulică, Nicolae, O nouă publicaţie românească din secolul al XVI-lea: Liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Braşov, la 1570, Târgu-Mureş, 1927. ŞĂINEANU, 1887 = Şăineanu, Lazăr, încercare asupra semasilogiei limbei române, Studii istorice despre transiţiunea sensurilor, Prefaţă, Hasdeu, B., P., Tipografia Academiei Române, Bucureşti, 1887, .pdf. ŞĂINEANU, 1895 = Şăineanu, Istoria filologiei române cu o privire retrospectivă asupra ultimelor decenii (1870-1895). Studii critice, A doua ediţiune, Prefaţa autorului, Editura Librăriei Socecu, &Comp., Bucuresci, 1895, .pdf. ŞCHIAU = Şchiau, Octavian, Cărturari şi cărţi în spaţiul românesc medieval, Dacia, Cluj- Napoca, 1978. ŞTREMPEL, 1972 = Ştrempel, Gabriel, Antim Ivireanul. Opere, Ediţie critică, studiu introductiv de Ştrempel, Gabriel, EM, Bucureşti, p. 1972, .pdf. TOMESCU = Tomescu, Mircea, Istoria cărţii româneşti de la începuturi pînă la 1918, EŞ, Bucu- reşti, 1968, .pdf. TOMESCU, 1957 = Tomescu, Mircea, Calendarele romîneşti 1733-1830. Studiu şi bibliografie, Editura de Stat Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1957, .pdf. TUGEARU-CÂNDEA, MOM = Tugearu Liana, Câdea Virgil, Miniatura şi ornamentul manus- criselor din Colecţia de Artă Medievală Românească, Editura Simetria, Bucureşti, 2006. TURDEANU, 1943 = Turdeanu, Emil, Manuscrise slave din timpul lui Ştefan cel Mare, Extras din CL, V, Monitorul Oficial, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1943. TURDEANU, EFTIMIE = Turdeanu, Emil, Opera Patriarhului Eftimie al Tărnovei(l 375-1 393) în literatura slavo-romănă, CL, VI, M .O. Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1946. 50 URSU, 1962= Ursu, N., A., Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, EŞ, Bucureşti, 1962. URSU, 2002= Ursu, N. A., Contribuţii la istoria culturii româneşti. Studii şi note filologice, Editura Cronica, laşi, 2002. URSU- DASCALU = Ursu, N. A., Dascălu, Nicolae, Mărturii documentare privitoare la viaţa şi activitatea mitropolitului Dosoftei, Cuvânt înainte al 1PS Daniel, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Trinitas, Iaşi, 2003. VASILACHE = Vasilache, Vasile, Predica în evul mediu, Tipografia Gutenberg, Bucureşti, 1937. VINTILESCU, 1931 = Vintilescu, Petre, Contribuţii la revizuirea Liturghierului român.Prosco- midia. Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, Prefaţa autorului, TPC, Bucureşti, 1931, .pdf. VINTILESCU, 1943 = Vintilescu, Petre, Liturghiile bizantine privite istoric în structura şi rânduiala lor, TCB, Bucureşti, 1943. VINTILESCU, 1998 = Vintilescu, Petre, Liturghierul explicat, EIBMBOR, Bucureşti, 1998. VINTILESCU, 2001 = Vintilescu, Petre, Istoria Liturghiei în primele trei veacuri, Nemira, 2001. VORNICESCU = Vornicescu, Nestor, Primele scrieri patristice în literatura noastră. Sec, IX- XVI,MO, Craiova, 1992. ZAMFIRESCU = Zamfirescu, Dan, Contribuţii la istoria literaturii române vechi, EŞE, Bucureşti, 1981. Periodice BACARU = Bacâru, Livia, Vechi legături de cărţi româneşti, Introducere în istoria legăturii din România, în SCB, XIII, 1974. BIANU, 1904 = Bianu, Ioan, Despre introducerea limbii române în biserica românilor, AAR, Discursuri de Recepţie, XXVI, Institutul de Arte Grafice "Carol Gobl", Bucureşti, 1904, .pdf. BRANIŞTE, 1974 = Branişte, Ene, Observaţii şi propuneri pentru o nouă ediţie a Liturghierului românesc, în BOR, 1974, nr. 5-6, p. 599-613. BRĂTIANU = Brătianu, Gheorghe. I, Două veacuri de la reforma lui Constantin Mavrocordat, 1746-1946, AAR, Mem Ist,. Serialii, t. XXIX, p. 4/392- 71/461. CHIVU, 1994 = Chivu, Gheorghe, Influenţa italiană în limba română veche, în SCL, 45, 1994, nr. 1-2, p. 19-29. CIOBAN U, 1941 = Ciobanu Ştefan, începuturile scrisului în limba românească., AAR, Mem. Sect. Literare, Seria II, t. X, Mem. 3, Bucureşti, 1941, .pdf. CIOBANU, 1938 = CIOBANU, Ştefan, Din legăturile culturale româno-ucrainiene, Ioannichie Galeatovschi şi literatura românească veche, Academia Română, Mem. Secţ. Lit., Seria, III, t. VIII, Mem. 8, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1938. CORAVU =, Coravu, Dumitru, Tipografii de la Râmnic în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în MO, XIII, 1967, nr. 1-2, p. 45-59. DOBRESCU, 1909 = Dobrescu, G., Tipografia Buzăului în RIAF, 1909. 1, X, Institutul de Arte Grafice Gobl, Bucureşti, 1909, p. 127-145. DRĂGANU = Drăganu, Nicolae, Un fragment din cel mai vechi Molitvenic românesc, în DR, II, 1921-1922, p. 254-326. IORGA, CONTRIBUŢII, XVIII = Iorga, Nicolae, Contribuţii la Istoria Literaturii române în veacul al XVIII-lea, şi alXIX-lea, I. Scriitori Bisericeşti, Extras din AAR, Seria II, t. XXVIII, Mem. Secţ. Lit. , Institutul de Arte Grafice"Carol Gobl", Bucureşti, 1906, .pdf. IORGA, BRÂNCOVEANU = Iorga, Nicolae, Activitatea culturală a lui Constantin Vodă Brâncoveanul şi scopurile ei, AAR, t. XXXVII, Mem. Sect. Ist. Librăria Socecu & Sfetea, Bucureşti Leipzig, 1914, .pdf. IORGA, CEVA MAI MULT = Iorga, Nicolae, Ceva mai mult despre viaţa noastră culturală şi literară în secolul al XVIII-lea, AAR, t. XXXVIII, Mem. Secţ. Ist, 51 Bucureşti, 1916,www.dacoromanica.ro., .pdf. IORGA, MAVROCORDAT = Iorga, Nicolae, Ştiri nouă despre biblioteca Macrocordaţilor şi despre viaţa muntenească în timpul lui Constantin Mavrocordat, în AAR, Ist., Seria III, t. VI, Mem. 6, Cultura Naţională, Bucureşti, 1926. LAPEDATU = Lapedatu, AL. Damaschin episcopul şi dascălul în CL, 1906/11, anul XL, nr. 6, 7, 8, p. 564-568, .pdf. LĂUDAT = Lăudat, I. D., Contribuţia tipografiei din Râmnicu-Vâlcea la promovarea cărţii în veacul alXVIII-lea, în MO, 1976, XXVIII, nr. 5-6, p. 360-370. MANOLACHE = Manolache, Chesarie, episcopul Râmnicului, în BOR, LXXXIV, 1966, nr. 1-2, p. 129-151. MIHAIL, CRV = Mihail, pr. Paul, Cartea românească veche tipărită în Basarabia (1812-1830), în LR, XXII, nr. 1, 1994, , p. 69-72. MILIN, BANAT = Milin, Jiva, Oameni şi locuri din Banat şi din valea Mureşului în înseninările slavone sârbe adunate de Petar Momirovic, în RSL, XXXVI, 2000, p. 265- 271. MOLIN = Molin, Virgil, Aria de răspândire a cărţilor de la Râmnic în Banat în secolul alXVIII-lea, în MO, XIV, 1964, nr. 11-12, p. 859-869. MOLIN, 1965 = Molin, V., O legătorie de carte a Rîmnicului ambulantă activînd prin eparhiile din Moldova (1777), în "BOR", 1965, nr. 5-6, p. 418-424. OLTEANU, 1 963 = Olteanu, Pândele, Les originaux slavo-russes des plus ancienns collections d'homelies roumaines, în RSL, IX, 1963, p. 163-193. OLTEANU, 1970 = Olteanu, Pândele, Metoda filologiei comparate în studierea izvoarelor şi în identificarea versiunii neogreceşti a operei „Scara" tradusă de mitropolitul Varlaam, în MO, XXII, 1970, nr. 5-6, p. 543-566. PISTRUI = Pistrui, Chirii, Unul din cele mai vechi manuscrise slave din ţara noastră, în ST, XXII, 1979, nr. 3-4, 1970, p. 212-230. POPA = Popa, Atanasie, Un cărturar bihorean din secolul al XVIII-lea: Popa Pătru din Tărnăud, în LL, XX, 1959, nr. 2, p. 193-197. POPTĂMAŞ = Poptămaş, Dimitrie, Tiparul românesc expresie a unităţii spirituale a tuturor românilor, în Vatra, 13, nr. 12, 1983, p. 5. REGLEANU = Regleanu, Mihal, Contribuţii la cunoaşterea episcopului Damaschin în HRISOVUL, nr. 1, 1941, p. 442- 449, .pdf. RĂDULESCU, R = Rădulescu, Rodica, Un copist ardelean necunoscut: Diacul loan din Budeşti, în Viaţa Bibliotecilor, nr. 2, 1983, p. 183-186. SACERDOŢEANU, 1964 = Sacerdoţanu, Aurel, Constantin Brâncoveanu şi ctitoriile sale în Oltenia, în MO, XIV,1964, nr. 9-10, p. 708-727. SACERDOŢEANU, 1966 = Sacerdoţeanu, Aurel, Tipografia de Râmnic, în MO, XVI, 1966, nr. 5-6, p. 291-349. SIMONESCU, 1962 = Simonescu, Dan, Precizări despre Liturghierul lui Coresi, în LR,XI, 1962, nr. 4, p. 436. SIMONESCU, CIRCULAŢIA = Simonescu, Dan, Circulaţia căţii româneşti vechi, în Biblioteca, nr. 4, 1979, p. 38-39. ŞESAN = Şesan, Milan, Introducerea limbii române în Biserică, în, MA, II, 1957, nr. 11- 12, p. 818-833. TURCU, 1965 = Turcu, Nicolae, Viaţa şi activitatea tipografică a episcopului Mitrofan al Buzăului, în BOR, LXXXIII, 1965, nr. 3-4, p. 280-297. TURCU, 1966 = Turcu Nicolae, Activitatea mitropolitului Neofit I al Unrovlahiei, în BOR, LXXXIV, 1966, nr. 5-6, p. 533-552. TURDEANU, IUGOSLAVI = Turdeanu, Emil, Din vechile schimburi culturale între români şi iugoslavi, CL, III, 1939, M. O., Imprimeria Naţională, p. 141-218, .pdf. 52 TURDEANU, MINIATURA= Turdeanu, Emil, Miniatura bulgară şi începuturile miniaturii româneşti, Extras din Buletinul Institutului Român din Sofia, Anul I, nr. 2, Bucureşti, 1942, p. 395-452. XENOPOL = Xenopol, A., D., Ideea română în dezvoltarea poporului român, în Arhiva Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi, tom. VII, 1896, p. 237-249. 10. 5. Resurse Web http ://www. croixsens.net/sermons/chrysostome .php http://vv r ww.sources-chretiennes.mom.fr/index.php?pageid=auteurs anciens&id=76 http://rosetta.reltech.org/cgi-bin/Ebind2html/Migne/Gk049 http://phoenix.reltech.org/Migne.html http://en.wikipedia.org/wiki/Cathedral_of_Learning/ 10.06.. 201 1 http://www.crestinortodox.ro/sf ioan gura de aur-c288-p83-new.html http://www.sourceschretiennes.mom.fr/index.php ?pageid=auteurs anciens&id=76 http ://books.google . com/ http ://www. teologie .com. md/biblioteca. http :// www. scrib.com/12.02 . 2012. http :// www.dacoromanica.ro http://wwwcimec.ro. Incunabule/ nov. 2011. http :// www.encipediacatolica.com http :// www. corazones . org . http :// www.pagesorthodoxes.net/liturgie/bapteme-chrysostome.htm http:// www.ebooks.unibuc.ro/istorie/arhivistica , online, Disciplinele auxiliare ale istoriei, http :// www.teologie.net . http://www.minte9.com/kb/sf-pasti-cuvantul-sf-ioan-gura-de-aur-ortodoxie-i404/18.04.2012 . http :// www.ncsu.edu/meridian/jul99/downloads/diglit.pdf/.20.03.2012 . Sigle şi abrevieri AAR = Analele Academiei Române AR = Academia Română, 1990 AUB = Analele Universităţii Bucureşti AUCJ = Analele Universităţii Cluj-Napoca AUT = Analele Universităţii Timişoara AUI = Analele Universităţii Iaşi BAR = Biblioteca Academiei Române BOR = Biserica Ortodoxă Română, 1864 BRM = Bibliografia Românească Modernă BRV = Bibilografia Românească Veche CL = Convorbiri literarte, CERCETĂRI LIT = Cercetări Literare BRM = Bibliografia Românească Modernă CIMEC = Editura Institutului de Memorie Culturală CMR = Catalogul Manuscriselor Româneşti CRV = Carte Românească Veche DR = Dacoromania (Cluj), 1921: 1- 11, 1948... EAR = Editura Academiei Române, Bucureşti. EARSR = Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1964 EARPR = Editura Academiei Republicii Populare România, Bucureşti, 1 948 ECR = Editura Cartea Românească, Bucureşti EE = Editura Eminescu EER = Editura enciclopedică română, Bucureşti 53 EIBMBOR = Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. EM = Editura Minerva EŞ = Editura Ştiinţifică EŞE = Editura Ştiinţifică şi Encilopedică EU = Editura Univers EUE = Editura Univers Encicloped GB = Glasul Bisericii ILR = Istoria Literaturii Române, EARPR, 1964 LR = Limba română, Bucureşti MA = Mitropolia Ardealului MB = Mitropolia Banatului Mem. Secţ. Lit. = Memoriile Secţiunii Literare Mem. Sec. Ist. = Memoriile Secţiunii Istorice MO = Mitropolia Olteniei MMB = Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, PFP = Prea Fericitul Părinte Patriarh PG = Patrologia Greacă, J=P. Migne RIAF = Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie RITL = Revista de istorie şi teorie literară RMM = Revista muzeelor şi monumentelor RSL = Romanoslavica, 1958 SCB = Studii şi cercetări de bibliologie, Bucureşti, 1955 SCI = Studii şi cercetări de istorie SCIA = Studii şi cercetări de istoria artei, Bucureşti SCLGV = Studii şi cercetări lingvistice, Bucureşti, 1, 1950 SCLIT = Studii şi cercetări de literatură SLLF = Studii de limbă literară şi filologie, 1-1969, II- 1972, III- 1974 SMFC = Studii şi Materiale privind Formarea Cuvintelor în Limba Română, I-VI, 1959 SM1M = Studii şi Materiale de Istorie Medie, IV, V, VI. SR = Scrisul Românesc, Craiova ST = Studii teologice TCB = Tipografia Cărţilor Bisericeşti TIM. = Timotei UAIC = Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi UE = Univers Enciclopedic Abrevieri şi semne convenţionale a. = anul cf. = confer f. = fila ms. rom. = manuscris românesc ms. sl. = manuscris slavo-român ms. gr. = manuscris grec nr. = numărul p. = pagina r° = recto r. = rândul s. a. = fără an sf. = sfânt sg. = singular s. 1. = fără localitate 54 supra. = deasupra t. = tomul v° = verso v. = vezi voi. = volumul [ ] = croşete folosite pentru litere omise din greşeală sau din incertitudine <> = paranteze romboidale, folosite pentru a reda cuvinte reconstruite prin conjectură, în locul unei forme corupte (care e indicată în aparatul critic) (...) = loc alb în manuscris 55 Anexa nr. 1 "Rugăciunea punerii înainte" a Sfântului Ioan Gură de Aur P. G. Sec. IV Lit. 1570 Sec. XVI Lit. 1679 Sec. XVII Lit. 1713 sec. XVIII Lit. 1747 Sec.XVII I Lit. 1818 Lit. 1860 Lit. 1921 Lit. 1987 Lit. 2008 Doamne Dumneze ule Atotputerni ce, singurul Sfânt Doamne, Dumne zeu atotţiitoriu , ce esti unul sfânt Doamne Dumne zău, Totputern ice,Cel singur Svânt, Doamne, Dumnezeu le, atotţiitorul e, cela ce eşti unul sfânt Doamne, Dumneze ule, atotţiitoru le, cela ce eşti unul sfânt Doamne, Duneze ule atot - ţiitorule, cel sângur sfânt Doamne, Dumnezeu le, Atotţiitorul e, cela ce eşti unul sfânt Doamne, Dumneze ule atotţiitorul e, cela ce eşti unul sfânt Doamne, Dumnezeul e, Atotţiitorule Cel ce esti singur Sfânt Doamne, Dumnezeul e, Atotţiitorul e Cel ce singur eşti Sfânt, Cel care primeşti jertfa de laudă de la cei ce te cheamă din toată inima cela ce priimeşti jărtva de laudă de la ceia ce te cheamă cu toată inema Cela ce priimeşti jărtvă de laudă de la carii Te cheamă cu toată inima carele priimeşti jărtfa de laudă de la cei ce te chiamă pre tine cu toată inima care priimeşti jărtfa de laudă de la cei ce te chiamă pre tine cu toată inima cel ce priimeşti jertfă de laudă de la cei ce te chiamă pre tine cu toată inima carele priimeşti jertfă de laudă de la cei ce te cheamă pre tine cu toată inima carele primeşti jertfă de laudă dela cei ce te cheamă pre Tine cu toată inima Care primeşti jertfă de laudă de la cei ce te cheamă pe Tine cu toată inima Care primeşti jertfă de laudă de la cei ce Te cheamă pe Tine cu toată inima Primeşte şi rugăciunea noastră, a celor păcătoşi priemeaş te şi noi greşiţilor rugă Priimeşte şi a noastră, a nişte păcătos, rugă priimeaşte Şi rugăciunea noastră a păcătoşilor priimeşte Şi rugăciune a noastră a păcătoşi lor priimeaşte Şi rugăciune a noastră a păpăcătoşi lor priimeaşte Şi rugăciunea noastră a păcătoşilor primeşte Şi rugăciune a noastră, a păcătoşilo r primeşte şi rugăciunea noastră a păcătoşilor primeşte şi rugăciunea noastră, a păcătoşilor, şi o du în altarul Tău (jertfelnicul ) cel sfânt şi o du cătră sfântul al tău jărtăvnic; şi o du la svântulu- T jărtăvnic şi o du pre dânsa la sfântul tău Jărtvinic şi o du pre dânsa la sfântul tău Jîrtvinic şi o du cătră sfântul tău jertveanic şi o du cătră sfântul tău Jertfealnic şi o du către sfântul Tau jertfelnic şi o du la Sfântul Tău Jertfelnic şi o du la sfântul Tău jertfelnic Şi ne fă vrednici a- ţi aduce daruri şi jerfe duhovni ceşti Şi destoinici fă noi a aduce ţie darure şi jărtve sufleteaşti şi destui ne fă a-Ţ aduce daruri şi jărtve sufle teaşti şi ne îndestuleaz ă pre noi a- ţi aduce ţie daruri şi jărtve duhovni ceşti şi ne îndestule ază pe noi a-ţi aduce ţie daruri şi Jărtve duhovni ceşti şi ne îndestulea ză pre noi, a-ţi aduce ţie daruri, şi jertfe duhovnice şti îndestulea ză-ne pre noi a-ţi aduce Ţie daruri, şi jertfe, duhovnice şti şi fă-ne vrednici pre noi a- Ţi aduce ţie daruri şi jertfe duhovnice şti şi fă-ne vrednici a- Ţi aduce Ţie daruri şi Jertfe duhovni ceşti şi fă-ne vrednici a- Ţi aduce Ţie daruri şi jertfe duhovni ceşti 56 Anexa nr. 2. Liturghiere tipărite în limba slavonă 1. Liturghiei", Târgovişte, Macarie, 1508 2. Liturghiei", Braşov, Coresi, 1568 3. Liturghier, Braşov, Şerban, fiul lui Coresi, 1588 4. Liturghier, Dealu, arhimandrit Ioan, 1646 Liturghiere tipărite în slavo-română 1. Liturghie, Bucureşti, Teodosie, 1680 2. Liturghier, Buzău, Mitrofan, 1702 3. Molitvenic-Liturghier, Teodosie, 1706 4. Liturghier, Târgovişte, Antim,1713 5. Liturghier, Iaşi, Ghedeon ,1715 Liturghier trilingv Slujebnicul mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei (1648-1688) 57 Anexa nr. 3 Epoca Brâncoveanu A. Activitatea tipografică a lui Antim Ivireanul a. Tipografia domnească din Bucureşti-4 cărţi:. învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, grec), Slujba Sf. Paraschiva şi a Sf. Grigore Decapolitul (1692, rom.), Evanghelierul greco -român (1693),. Psaltirea (1694, rom.). b. Tipografia de la Snagov - 1 5 cărţi (7 greceşti, 5 româneşti, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care: Antologhionul (1697), Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699), Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, grec), Liturghierul greco-arab (1701, prima carte cu caractere arabe din lume, tipărită), Evanghelia (1697), Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698), Carte sau lumină (1699), învăţături creştineşti (1700), Floarea darurilor (1701), toate în româneşte, între 1701 şi 1705. c. Tipografia domnească din Bucureşti: 15 cărţi (11 greceşti, 2 româneşti, una slavo română, una greco-arabă), între care: Ceaslovul greco-arab (1702) şi Noul Testament (1703). d. Tipografia de la Râmnic,: 9 cărţi :3 româneşti, 3 slavo-române, 3 greceşti: Tomul bucuriei, -1705, grec. Liturghierul şi Evhologhionul -1706, într-un singur volum, Învăţătura pe scurt pentru taina pocăinţei -1705, în româneşte. e. Tipografia de la Târgovişte:18 cărţi (5 greceşti, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 1 1 româneşti), dintre care se remarcă cele româneşti: învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor (1710), Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieştecarele din preoţi şi din diaconi deplin şi cu cinste datoria hotarului său (1714), Psaltirea (1710), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Evhologhionul (1713), Catavasierul (1714); f. In 1715 tipografia a fost mutată la Bucureşti, unde a mai imprimat două cărţi greceşti. B. Activitatea tipografică de la Buzău g. Tipografia de la Buzău - episcopul Mitrofan: Pravoslavnica Mărturisire, Mineele, Evhologhion (1699), Octoih, Triod, Evhologhion (1702), Penticostar, Psaltire, învăţătura preoţilor pe scurt, Dumnezeiasca Liturghie (1702) - episcopul Damaschin: Molitvele Vecerniei, Molitvele Vecerniei şi Utreniei, Catavasier, Apostol 58 Anexa nr. 4 Liturghiere şi Liturghii tipărite în limba română 1. Litughier, Braşov, Coresi, 1570 2. Dumnezeiasca Liturghie, Iaşi, 1679 3. Dumnezeiasca Liturghie şi rugăciuni, Iaşi, 1683 4. Liturghie, Buzău, 1702 5. Liturghier, Rîmnic, 1706 6. Liturghier, Târgovişte, 1713 7. Liturghie, Iaşi, Ghedeon, Sf. Sava, 1715 8. Liturghie, Bucureşti, Daniil, 1728 9. Liturghie, Bucureşti, Daniil, 1729 10. Liturghie, Râmnicu Vâlcea, Inochentie, 1733 1 1 . Liturghie, Bucureşti, Kesarie , 1741 12. Liturghie, Bucureşti, Kesarie, 1742 13. Liturghie, Rădăuţi, Rădăuţi, 1745 14. Liturghie, Bucureşti, Neofit , 1746 15. Liturghie, Bucureşti, Neofit, 1747 16. Liturghie, Râmnicu Vâlcea, Clement, 1747 17. Liturghie, Braşov, 1747 18. Liturghier, Iaşi, 1747 19. Bucureşti, 1750 20. Litughier, Bucureşti, 1 754 21. Liturghier, , Iaşi, 1754 22. Liturghie, Blaj, Petru Pavel Aron , 1756 23. Liturghie, Iaşi, Iacob, 1759 24. Liturghie, Râmnicu Vâlcea, Grigorie, 1759 25. Liturghie, Râmnicu Vâlcea, Partemi, 1767 26. Liturghie, Buzău, Cozma, 1768 27. Liturghier, Râmnicu Vâlcea, 1768 28. Liturghier, Râmnic, 1775 29. Liturghie, Blaj, Măria Tereza, 1775 30. Liturghier, Blaj, 1775 3 1 . Liturghie, Bucureşti, Grigorie, 1780 32. Liturghie, Râmnicu Vâlcea, Filaret, 1787 33. Liturghier, Bucureşti, 1787 34. Liturghier, Bucureşti, Dositei, 1796 35. Litueghier, Râmnicu Vâlcea, Dositei, 1796 36. Liturghie, Bucureşti, Dositei, 1797 37. Liturghie, Iaşi, Iacov, 1797 38. Liturghier, Râmnic, 1797 39. Liturghie, Sibiu, Gh. Bariţu , 1798 40. Liturghii, Iaşi, 1802 41. Liturghie, Blaj, Ion Bob , 1807 42. Liturghie, Sibiu, Ion Bart , 1807 43. Liturghier, Sibiu, 1807 44. Liturghie, Sibiu,Ion Bart, 1809 45. Liturghier, Iaşi, 1809 46. Liturghie, Râmnicu Vâlcea, Nectarie/Galaction, 1813 47. Liturghie, Sibiu, Ion Bart ,1814 48. Liturghie, Chişinău, Gavriil, 1815 49. Liturghie, Râmnicu Vâlcea, Nectarie, 1817 50. Liturghier, Blaj, 1817 51. Liturghie, Iaşi, Veniamin Costachi, 1818 52. Liturghie, Sibiu, Ion Bart, 1827 53. Liturghier, Sibiu, 1831 54. Liturghie, Sibiu, Ion Bart, 1833 55. Liturghier, Buzău, 1833 56. Liturghie, Bucureşti, Chesarie, 1834 57. Liturghier, Iaşi, Veniamin Costachi, 1834 58. Liturghier, Sibiu, Ion Bart, 1835 59. Liturghie, Buzău, Chesarie, 1835 60. Liturghier, Chişinău, 1837 61. Liturghier, Buzău, 1840 62. Liturghier, Iaşi, 1845 59 63. Liturghiei", Iaşi, 1845 64. Liturghier, Bucureşti, 1847 65. Liturghie, Sibiu, 1852 66. Liturghie, Bucureşti, Nifon, 1855 67. Liturghier, Bucureşti, 1855 68. Liturghie Sbiu, 1856 69. Liturghier, Buzău, 1 856 70. Liturghie, Bucureşti, Nifon, 1858 71. Liturghie, Chişinău, 1859 72. Liturghie, Neamţ, Sofronie, 1 860 73. Liturghier, Neamţ, 1860 74. Liturghier, Chişinău, 1860 75. Liturghie, Râmnicu Vâlcea, Kalinic, 1862 76. Liturghie, Sibiu, 1862 77. Liturghier, Iaşi, Kalinic, 1868 78. Liturghie, Craiova, 1880 79. Liturghier, Blaj, 1870 80. Liturghier, Bucureşti, 1885 81. Liturghie, Bucureşti, Sf. Sinod "TCB", 1887 82. Liturghie, Bucure;ti, 1888 83. Liturghier, Bucureşti, TCB, 1890 84. Liturghie, Bucureşti, Ghenadie , 1895 85. Liturghie, Bucure;ti, Editura Alcoly, 1985 86. Liturghie, Bucureşti, TCB, 1896 87. Liturghie, s. 1., 1897 88. Liturghie, Sbiu, Tipografia arhidiecezană, 902 89. Liturghier, Sibiu, Iona Metianu , 1902 90. Liturghie, Tipografia Gutenberg, 1902 91. Liturghie, Arad, 1911 92. Liturghie, Bucureşti, TCB, 1912 93. Tezaur Liturgic*, Bucureşti, 1911-1913 94. Liturghie, Bucureşti, TCB, 1921 95. Liturghie, Bucureşti, TCB, 1927 96. Litughier, Blaj, 1931 97. Liturghier, Iaşi, 1931 98. Liturghier, Iaşi, 1936 99. Liturghie, Bucureşti, TCB , 1937 100. Liturghier, 1945 101. Liturghier, Iaşi, 1950 102. Liturghie, EIBMBOR, 1952 103. Liturghier, EIBMBOR, 1956 104. Liturghier, EIBMBOR, 1967 105. Liturghier, Bucureşti, 1969 106. Liturghier, EIBMBOR, 1974 107. Liturghier, EIBMBOR, 1980 108. Liturghier, EIBMBOR, 1982 109. Liturghier, EIBMBOR, 1987 110. Liturghier, EIBMBOR, 1989 111. Liturghier, EIBMBOR, 1993 112. Liturghier, EIBMBOR, 2000 113. Liturghier, EIBMBOR, 2008 114. Liturghier, EIBMBOR, 2010 115. Liturghier, EIBMBOR, 2012 * Tezaurul liturgic cuprinde descrierea întregului cult al Bisericii Răsăritene. * Liturghia integrală a mai fost cuprisă în Oratoriul editat de Melchisedec Ştefănescu în 1 869, şi fragmentar în Lepturariul lui Aron Pumnul şi în operele lui Anton Pann; acesta din urmă a contribuit la realizarea unor fragemnte de muzică liturgică între anii 1822-1828 şi a editat textul liturgic într-un coligat, în 1829 ( cf. ADAMESCU, p. 34) şi apoi în 1854. 60 ANTIM IVIREANUL Dumnezeieştile şi sfintele Liturghii a celor dintru sfinţi Părinţilor noştri: a lui Ioân Zlatoust, a lui Vasilie cel Mare şi a Prejdesăştenii, acum întâi tipărite. întru al 25 de ani, a înălţatei domnii a prealuminatului oblăduitoriu a toată Ţara Rumânească, Ioânn Constandin B: Basarâb Voievod, cu toată chieltuiala Preasfinţitului Mitropolit al Ungrovlâhiei, Chir Antim Ivireânul. în sfânta Mitropolie a Târgoviştii. La anul de la Hristos, 1713 Facsimile reproduse după volumul aflat la BAR la cota CRV 164 şi preluat prin www.dacoromanica.ro 61 II • ii y t £ f r i ii- mm ^ w/t c^i»h n^H™^ M (HA'ff 1fA& Mifl , DUH  lîft^fljîeHYH, x Âk&m {tm Tvn-sfHTf . fes £7- - : &g rar ««^^^w^^s «jţ _ k — lUilillif 62 H3 ca Să o OS •4 fc" tui _ b n •>3 . • ;. ta "«3 «5 ci ^ ■c a" b ^ ta «~ -S. - -i Vj g |> ta ia *£ O ^ 3= b >3_ b Si. ""S *> e: »« Ho" 3 ■ ■ t* Ci ^ Iii u« '1 1 II* * C sa- fe- _** ^ ^ E £ % = b fc ^ := e » l. -r b e b o ■ - p «; 1 * -6- x Er"^~E £ b C r» _•• ? b x£ **? E n Ui 3 S<3 b £ ? « b zp b * îsti'" * u £ "CE **■ b o 'E O L 1ÎLE EE î X f E 3 E =T KT ^ ^ E fc- 3 3 I.C X X E »^). E ^ Er ^ - ' = 6f "»e ^£ ? S | a- - Ou» !ăl*E S5 /'_ ^-j ^- '= «r ^ t b g*<- uj ■ ^5^ /,ta -C Er hi -SL-E *J £■ o 66 ^ E ^"5 •o *4l x -4- Er =" fer ^ "«-s- >Er »To 6« fer *I3 x ^ se B^^a- '-cSi* e 5 SE C ^ * uC ^ Er X O 9- 5 >3 X ţ- wS !£_ « K X *5o *c r; C tf" r_ « JJ o ■ ta* -~ ^ s: O i( \- * -1 *ta "E »« I -LS_4£B * Er 2 'X * X *X r t c 'X = 3 'X 3 " 3 3 -c <*» 5 '-c x , 3 5 * * o - Of 5 mi t_ C~ B X v — U) x S'V o D O >3 — ^ y . w — »■ 1 X ^ *w X x :-C 3- % ^ 3- c !E X » ^«. ^ -t* L £ ? *3 -==p 3 = S eîB rit ilsil^O ^ a ^ t ^ 1 r b"^ e S o 5-^5^; t- * c ■« ^ t ^ ^ . ^ O t^ t,c SC x "*o -3 â_G s » - î 3 ?3 r =2^1 * 1 i^t^^x i 5 x- r "ţ- ,2- ^ '■«s v x / — 5-6-3 -t 'x •c 1 t. c ^ * >■ x o ,Er - -ta "O fc fciţ 4 5 X te* U x 4b vs Er ?% ^ îe Ia * "ta feS":^ - ' *4tM / C V X a 3 ^ 3- X x -x 1^ s >e te -C E HS 3 îr x Er x n vi «1 ■ E o O ^ Er ■*>""<> x^2- * EJ! X îl v^= .. 5o X u E « -s. = 3 er wf»* «~ o X ^ Er ^ s- C o x Er * 5 |1 «• X -c Er v 3 £ 5- Kt X 'X Gv X a S v = C— r Ori X ? x Lfl x x o X x E- -ca Er ^ Er X Er — X ta ^ « 5 £ • 1% OM. » 'E a 3 ei 3 •1 6r u> r 67 2 * «ai.** s£ Sl ""2 ° 3 5- ~ *i iu 1 3 £ »e 3 ^ pi? u. fc- °» le N«ţ = 'U KT -fi g 3 -eg»gţ ^u 3 s ^ ^.2s« n3 *5 * -t>L E C «S 5 ^ Z. s 11 4h£T1 4^ o 2'i df O ~ ■ — C 68 69 u cJ. s.1 'C "*S " 5! SS" /ttft | « ; v m — y a • '* ST -î « - ? ui sis^ S. ^ £ U i "51 3 5: a 3 fi s-I '= *S i E S^ 1 ». 5 < 5 * 5*3 S 1 sc ta 'S o 3 fi 3 * •4? 3-: fi »* S 2 9 33 fcCÎ Sjh ic - u 1 ' I 70 ~ h-> *3' ■Sd 3 s x ; x a 'x «T'r rf : r s_g fc-g t « t O Ş p w O/- ■«£ £X -e- E- s îs. * S "r4T ^ e 5 2 c ** x tf T 3 c x*£ 5 = A^J»* J x'x m » a» ** 5 a s s s *x Of LI Joi? £ ? < c '«5 3 /x 6" o 5 ? a- t *S -5 ^ Şea r x: 71 fer.» 2- 1*5 S*< •s AS' .x fer" îS^^f'r i t ^ 1 i Wţ V _ j ^ r- £^ a ai ^>0 «v t* O. ft 4= 5 « x a: ^ I S s £ I 1 2" » •* = r 5 g'S fc- c f-^^tf S/r 1.4? ^ g 9 a x; "X *S *. > £ r4 12 ■ * - 5 fc- = - . t^H? 2\x> / r t" # = 'x ^S. 5 ţ. Mir: u £ > î». < s t_ -c c ^ fi -S • r £ 5-s'| ti s; ~* l ^ X ^5"^-c x ta fer *c s c -S- ^ c 3 "5 3r*'te 3«t X X 72 73 74 »-i m K ° b 3 1 ? 5/3 5 . . | £-1 t? < & i> tu — « 3 Ir ^ 'E ** -ta 3 < "r" ^ &■ — fc» *« g g ta ^ C T * 1 •£ ' X 5 'E E ^ i g "* - 2: -do § 'e e aţa «.=, ^ 3 E 3 V* w >«- S. 8! b/fi. Ş** ' = "fr»* C * 3 te 2 tJ3 C O >- E VI. , ' E JK *&» 75 * ^ I C 5 5. ^ Er 3 = s* * ^ 3- §^X*= U * n sa 5. ST 3 Ş •^X "ST 1*5 « tf », S t< * s- >> 2->3 «T 3- »a X X 5- "«ti. »*• *sf ST ^" •* t>o ■§. 5— e- v =f g -i b g ^ t« = -9- r ş w « f* 3 Er % 2 b x « t_a «. «a 'r v» - 3 : — IU a? 2; «•'îTx *>= «d ~ îr r S *< || ie 76 '2 -l * § 3 ^° *5 x n a »v 7 a g - rr ^ ta -a SS ' r ~ a ~ b S» ->0 C 2 »x . = b -C | 5 -_1 £ ^ 3 X -* UI X Iz C o fc. £ fc 2 s X x * t- - £ 3 3 'a - £ £ x x § /a 3- s 5 - - » b a: x a S ? S - 'a 4« » 3 3 ' X «v S. E b*x x «3 tţ*- a ^s»*ţ^»2.s .1,1 s| E_ g g/a 3 : = : 5>rf xî « ^ « ^: v p a ^ i« )c ~ ta £c = ^ V J^3 c " ă"t2 'a * x^ £ ? • = Ec/x^_ ^ f 2- S.^ S £ 'a 3^3 •-5. a< , >— a 3 c a E x 'S 1^2 3 - S 3-g ff =^*vS>«*! 6- J î »" U. r 3 £_ S_ v o -5 - £ *g 3 dS" te -a a iz -> T ,3- s ^" V IU S sjj rfw ia u- w a ► — v a* 6- a- 1 * «vdS- s. = ^ a 5 . 1 Ivi 3.1 a ^,;*3 - ^ 6- » E * ÎS n * ă^-efi ^ fe- L W 5 t£ r fc" ^ i>a x x 5 a l s * * "t ^ - B ^S. = fc- S."S ^ £ fr ■a C S fc- ^-o ^ i 1 i^o • fc- 6- V 1 'x •* I sX * K >X := ţ >5 -s iE^S" 5. tfi ' * a- ^ u" = kti r S_ E p , x 3 "S. s fre ^».| =^ '£? 77 1 ^J-'tŞ-l S'i-Mi'S J " Ş :-e- * * * s U -9- -5 2 fc* *K *" -32-4 ? ^ 3 78 fiii «$1*9 1,*** * s « ^ a g4 g S~^T ^3B'S a*»: NT 79 "5- £ «" S S - Ir «5 80 - b fes» HWS i * -* -s = a 3^ Z£ £_ .9î *t? îL 5 ţ_ «V 3 5 b g> Vă 2 * s b '3 x S <* a- 1= ~i =r ta »s; 'X rse ^ tf >3 « -o"^^^ b C 5 fe4 c i o 9- 81 82 i t?9 5 t = S .? -as i 5! i" :w « s * 3 c a c 3 1« o x : r & S d c g 5.2. £>-=N I CC 'x 3 5-\ = * ** w t c «-^ £-5 'io ' X -fca ■ HI . S J£ SE »«?* >o K X iii 2_5- e x ^ — • • S *■ ir.cr ş .5 4- ig^ţ îe b 83 = e »i 'r Z * 3 -eSt **e4, 'e Ml £ *E e x ş e . e u3 O'— «a. ^ < c C 3 " 3 •5 'r 'E V 3 » 2 E j-S" « ■< 5 =3 b« L4 1 -e- u 3 c «'2 Ca . 5 3" £3 £ E 3 5 u ^ 3 5 85 ^ 3 »^ '3 '= *E S s • »<> ^E 'E-E • sr, s aia*? 5"^"^^2« 5 y N o .3 e S ■ i 6* z: =■ >a S E tf tf 1 ? 3 Ca ţ twa 'e 'I s fc->a: E £ 3 u « t s £9 v — , E 5- = * S J-^m ^-v| 'e ft£ 'je^î^a £ vi. J" "C ^ ^ 'E*î o tic t€ 3- 84 ^ M * « K '* ST fc" 1 -r- 8? ° 1 * £^ *"Ş ia î>3 -e-^ a b ST a> -oSŞ.^v^eXXXXx £. fr b = „. 3 'X 3 r I -s x£ a- 3 "1 =3 îs** 2 'x * 1-1- 3 t. b i x :.l I- 3 XL 3 9 * ta X «fca Ci $5 3 ! • -r>3 < /x *«fc " s a «> * t5 'x x 3^5-^ ^ X S M "* ? • - 5 r a x £ $ « 3* * ^ s s x -*x 'x i. c"!"^ I J S b^=5 a x -CcE. • *« - • 2 !B '* L m .3-5 . ^ s .£ Ld 'X X o X x . c *5~- ~ 1 'X CL3 o X •2; -s 10 c U S_x E S > x 4 'x ^ ;s 5 . £ o " 85 I % toi 7»— fc" 3 C ^ K xi 3 E3 ^. ţa = s £ Er 3 im x fc. E ? 3 w l s x < is s "6- a 86 87 X ţ 6 E ^ , * ta»*, .a MwŞ Bl ţr •a se '= -a, 8 , is5 3 > -i 5 SL"» K * » *I fr B tt g 3 S . i= < £ ° 5 o s fc. • ia 2"** * -5 x 3- - s- * fc » « S * (3 88 co *3 sa* —"Vi i r< a *a 1= Oi» '-Do ■.!= Ş B> <- SLS 2r« fc- as 5 a -e-s sg Do vS c • «o E > — *0 Do ic a «C-Ş i-* ■ir -C •0 $8 * a x 3 as- ^ E « ta B"e ' 7*. 3 ir *0' *3. 'Do -C c _ x fe- te U) C «■c 5T Er tei m &. a 5Lx »a a „ '£ >s S ^ a vS o ■Te * » E tf s 5 a. - ^ a rf o-. . Do E = = fe* -* a."S a ■« i s u -5 ' ~ a o a k4 "^E - • -t < a 5 fe-ţ E o ^a- ta O De ^ ^ ^ * E a- £r S Er a "o E a s ? ^ g ^ a -c »€ c fe- ti 11 s - " 'E^a E ">a: o ^ 1 Do 3 e 3. ** '—*-o 7- • a\- ™ « £ £ fc* ^ ^2 ^5 "Si ^ ^ 1 .1 î- i Do fe a 3 •s t-D U 'E ; a r 2 3 Er *3 a- b -Do'? ^ E • -J3 •t ^ I "E e u a ^ si a a c •< E O B tu *■ e a * Er "S E ^ «a — x? *a S_Xv5 ■« a " E fr. v e ^ a a_tsr ii *ra im E c 3 M X a 3- r "« »u ; ^ s-t 2.1 -e-fe-;- 5 E 5"X-E 5" X £ *Do*S*^fe ^-^ « m fe-^^x a^ Z t x~£T*r ? , = < i« a 3 >■ no t^. x e- tr *s -5a-* ic E_, tfl e ui — a i-ds f ^a ^ Er 3=^3.^. U O ' E .,3 89 «V -îl !â j ^ • , >s 'r 'e^ x i c - -s i. .a ^= !c tf i -g 90 < E rVÎ •tui O «C,^ ... |^ u 3 "io O i, i£ «8 S! a I h *Er «fi..'**? 'fi t a. 3 * * ^ f sg U ^ V; \- ^ S * «e i se ^ I 3^*25 91 92 3 I -es 3 T Fi 1 5" 5.5 x >> 1 - -« 3 < : 3 = o 3 _ _ li. - _ X ) -< ş-sf t- '§#§ ta* ' ^ ■>_ a '2 = ST °'x 5~ "= -t« ^ vi |r'5 »*# 3^* a < *. 4 /a x *»•> - £ < . a . ga x 93 32 3o -& - £ ■ c k; = ->5 x2 -o 1 ? fi* b S-' K "".5 s« c 3 :— 3- sr* * s o K i <£ | 17**1% *S 5 0-'£ ■« b *r * s ţ " , .^b "« sr £ 'S-Ts- k s 5 -e-*«i ? 5 ii ^ s K -< | 3 Sf c B 3 o £ 3£ a *T b_"< *? c > ^ ^ w fer 3 J2 £ 3 • ^ J ^ » 5 r , _ v S_ .. e a-î £ Im •£» «. . 'ri S W ta «a- ^ ti a v>5 ^-^ a- ^ 5 fc> * ţ2 > c ■ * ? a *35 ţ 2- --O O O : î: S_ a s - c *-'3 ^ 3 s ţa t E 5 3 5- X 94 •>e> e ">3 «; «avi *a">a ■• >•«? . " _J -c t>3 3 .« ţ| ta*** *€ 2 rr 2 « *• ^ ia 1* s -v; ... ? a- ">o ÎS S'2 ax — ■1 O < 'a 3 C ş r : § £ * 5 "a ! 3 3 95 «E x b **** x.? *2 43 b V X ■s s o Cir 6sT 3- * S ^ b , 1 9 b x tifcf îs k S.b «* e- 3 x ţa <■ si «V «3 2 ^o»^ ""x £ •* aa S" S : 2 .3 » "io 5 5t J b b 3 tfi 4 - x i - 3 - ÎS * b c 3 •J3 ^ -»r ♦>•<*. b 'X. "io « 5 i- ^ -s g O S m « c -c T tfl 1 n <: ? b b tyj IJ S j j ^1 ^ {! l^-r= = ^ *io c ^ ta «a ft" •a X b 5- ^ K b ^x 2- ? 3 aj^ C ? x b b t( x 5" 96 § « *S3 cu c tfi Er O Er La «îs» 9"^ >3 vi ? Er a» c :— ^— ^"S w ^ , 3>> 2° « i: KT 1 Er 3 3 r— te 'X ^, t sa § ^ ^ I * Er * - Er 5->5 5 ?• ** î> Eh > Er O .ie -S s 3 x 0x2- Er » £ !C K '5 'K 3 3 ~ Er X, v «t x t Ofts >» ir tu v- 97 • a * = "E fi o *r s b e ţ^^'s 3 & - k 3 - ari 2*93 zi 5=3 * • * E^C t ^ -o % b 1Q E 1 oo E 5; °- ? E E X c 'E 3 5- =ţ ' E ' E Î*E' E ■ L. '_ îi ~ SE E E Oo E >D -o- fe = 3 3^ 2 *" * n 3 *"« £ (Jl * l 5 O s e a* c >= „ *<■ 5 g * ii. * - M >E fc-fei I s = < t < « Do Ml ■ *- 3 6?" 3- E B * J * X s E rri ta-* v o -.t- D° er « * ^ ? E \* E5 tr □ < 00 ^ c Oo S" E 3 E v O .5 U b ^| t |5 t C K t 3 E C . W E . _ "> j- «" C. / _ *'i'E E 5 tF S "io '■-c X S E v t? . ^ ^-yf 12 . 5 * 1 » ^"O *f E -o 'E S * X Oa^. Cv«,j.^ E 3 b^ r " b c ,E X X E 3 «t^i ţ ^ ? o ^■4 98 * O 3-. w «* ~ c S.|f ^ 1 g 99 co , Er *P3/e 3 *f * Er ^ w -O. **** IM *"*x • • te -i? *• ^ . «a- . " - r *' S. ta l. acu t ^ * ... te v o 'O ia x r x , 1p r#3 l X "t ».r» , w W v ^ 'X c a »e * c ~ ** -* ,* = ^is 5 | 5 c- 1 t - 1-4 IM * X IC •5 ■*>> * SIL* 3 u 3 x "ie r ' S'S « -C g- O = £ > <3 ^iS X ita .E ^ x3 " * * u * 9- .X -0 7- 4? Z'X £ . x i£ ? ^; 5 V X ? r c 2" C* -B ~C: _ Er-tf» 3" le O E 3 U Er 3 -t ^x 3 c S «. s- e i-/x s - c s Ha V X mi a Li Er Er^5 i^a se _ ţa. w> • * ~>nf* f& e 'x §C S>%^.. î« c£T < = "ibS * 3 «a . 5 :«2 f se ^ g .5 *- = e .te Va- ^ « te Er S 1 !-!^ e-1 X 41 - a 5 § «u ui **£ ^ Er »3 ^38 2 o ÎL* o 2 Kîx ^ 3 100 « ^ Stafie îs a b • .s ti 1= ">° b | 1 Ş-gag 2 tfi „a , "î» ^rf B» ^ «J 3 3 o 4 s 5 s c « 3 Kt p« TVÎ » Σ *B S- 6» V "S **~ t" 101 i s = I E b 4* ? S S E = . * V E 3"'= 5 -o >f1 fi S^lf §*3 c 7* O b s O 5 C fc - t c ^^^1 * te-J b 3- g- «• P C L J ' E — 5 l e u u ** * d v ^ Jsfl s -Do -a £ 1 H. 2 «* w ; = > ^ 3 b '8>5*3 ^ b b b t ^5 - r *> e £ v Q b ÎS o 3- 2--^ ,te^o te t. t J C E *x ^ 5 O E .2- c ' E - 3 *E 5 t Ha b E C ST : £.'E ^ H« b E b 3 ^ 5^? E ÎL ^ 2 fc^O c-o S*^ i| te o ■•te U 2 ^2 ** e 3- 5 "St v 2 5a- O ^E 'e e = c •* 3 ^ te £_ i'n tu £ te ^.v? < E E ■*■ S^ o v a v "C e a c '-c CJ 3 3 A ft: S • !f 3- *c "■■«e 3 * s ^ * :5 *>> ^ 3 :î^b b E E c te c - v£ te te == £. te a -o s b b V E Sî s.E fio — E ">j ■*? va ** r- >E E 102 $3 ic 1 *X I *E *• »E I £ E *>D b >» fe-, i!-X X. 3 b 1 1 9- £ X 5 V ^ x b *x * 5 £ c ^ * S x ^ r = 3 s i -i ir- « *5 y *4» ci >* tf "* c ° 'C~ ^ u ^>o -tf) b >*" * -t F u - v *« î»?^ ^ te ^ s- * 5 £ c ŞT * E s * l u >■ ^ ~5 5> "*î X .fi e t te >s ug * ^ x o si s 'x s £ t 'Do X X 3 ■<3S La a 8 ? * . 3- "= x^ 3 te s *• ~ «0 a. ■« S a & *• te ^ 2. -S o -< 6*1 g z i ^> 3-x x x S x v * *- ^ xr, a- x • •€ ^ 5 gc3g*^ -c £ X X & mi x 3 ^ se ^a- x . I I 5- «a- — ; a- /— 3 i . 1 =5f-'S g ?^x 3 c 3 b 2 'E"2 X^^ ~ X k . J 1 * La - *■< «c «c'f 3 - te-? a'5 »^x /3 = . te te te X *S ş £ 5 . ^ 5 ^-fe» -S k^ N £-E g - ^ 1 f te X 5 X x a- * s X trf te X te U x SS . o" .= ca • -j 'a- O X ^^-tfi /-ţ 3 c~ te te te"*>S ^ - «te. 4? V c 'X 3 «V Vi X = v; • » g'E^.X g t-S 3^ 3.5-. B te ' X X b w * ^ , >5 - ie ^x ^f-s u KT 5 3.^ 5 b * '0 s ţ ? £ «= c 5 3 3» X te y5- £ O x * E c -s X^x^' s fc x"0 a ^S-^^te* ^ a 2- te «tu < b 'x *^ f X, 'X 'E 103 104 3 | -3- .f! t | «* •-£; Se X e *S = E *■ mi ÎS c Br 2 k 5 -e x a» Cf3 * 2 T g ,? 5 5 t ? 3 a * s = r ; | I X ^S kA «K3 xa- w «■ «JS «a »EtâT3-- ^ s"— =r~ E c x ar 3 7 s« ^«S x u ? Er S m E «X E- tO *" ^ j- j,, ie o s S 1 r- "5 -C^a "« * x ■• a_ t S î*3 t S < v 3- E ■5 c şo = s etS.1T^ t 3 s ? l b" 5 S 5 *4? 'e >3 »s5 ls2- a_ 9- ^x & 2^ X C. X O "C ia fer »■ , I r~ I £ S IC s a 5» a^ »• ' * a: 1 x 3 < -so s c * >3 I 3 'E '- E •> _ ^ I SP ^e*Î? ET'E «* N E u 3 •t; l-t X s^r S T,, o Ef 1 e" g r^jS | '= Ir gig 5^. ir « i-r.i 1 K ^ 'E *E ar 3. 105 IU /x » io ^ fi 4*4 3 "ie 3 < a- a = -xV= li x •a C •>o 'X '5 11* * *l£ 3 s-^'i Ş$ JS^S-s 0~ ' fi 1 ^ ua *.<•»_ *- -a C S R S. * S Î5 v- ^ 3 fe" j s U ■. -»x ¥ îs Ş u a^ k ;^i5o x 5 u 1 ^ ît 2 fe-S^s fii s §. î «-51 'fi*c' h= . s |L fi_, r £ Îc5 5i*5 Ci O se 5 -c * a | o ş?2 S-t"î» l !- ""Va C ■ " o» iu !£ U «t x 5*x C î« X_-< hi tr w - ? ic _^ «v i- 3« » «C C c DE ta ^ 5-"» £•11 c Er 5 -5 «. b 5 t*.fe 106 * Er ST 3 tt ST . ta u * 3 E -a • ^ ^ J - ^ Ta — ■ -u MB mm IC î-ia |ţ 4^1 *î'jâ Sft V -C S b t v 3 £ -5 ^2^"* i*; S-.^ v». < ~ a: c «si s'ZE^ ^ 'x 3Ş 107 3 5 *5 3 N ? , K E 5 - -s I 5" «» I 3- = 3 "fi? 1 x o ta k ^° tic "^S K_ ">o / — 1 «■* 5c y * = , Bf" ÎX> K C w C 6- î— 2 "C c ir 108 109 «a * ic / B ~x> Sxj fin a ?»* SC u «8 3 y ** £*£ g -6- «_ CT V X , | X | = "* ta - a I? £ ■ *5 ? S""S 'x : o * * * •• = a-_s fe- ». — .«x "î£ -Do • u s /r S b >0 - £ Sa b o tr X N ~: 3 $8 - ^ £ x = ^° v £ ^° t- t -2 g = O C x ^ ; *t - e i lo ^£ wa. * = r a c^.t^S Er^-lr 3> îi w ţa t. * 3 _ ce - v £_ >. * ■•£ - 5. S- - ft - M» ^ x £jJ-^iE 2 1B C 110 i b r£ ^ * •< l. 60 t* ; ista" 3 3 "r * *I c * » *=T ? J bit -Ovă 9 i 2 - b •_ * > = r tf Do * «.'2 « ' se -o 3 - - v- e C3 .. o b r s • >> b TV X f^? 3 * b _ SC « v tu S S« H» * i fc- •* F b b £ S y ^ KT s? «- si- ST : '=,5 « E3 . b v -S©ş >r "«3 » 31 tfl fcfl v 3^ ^x ~ m b x>a ■< 5» S ^ t. -.ols ^ >= o 'x | HE b r ^=l b U*k3 l ^ X S c =^.y^>t_ b 111 '° »■ c * v <£ >) ÎL a. s fc- = S , fc 3 " •sg - * S Hm I ■* - -6- a- * q ut z c ^ c ^ ^ S S â. r g •X t. = E 112 ">« tc I xi x * d • b 3 x E ^ !ă_ 1: c t> b c -c 'a r ,5 a *C ipt — V W s 3 -Do «. e c < jj U î- Xl^_ 9- \v> T-jQ .y* Ut fc" V« a- 5 "X 3 ţ 3 ,E s 3 ss~ b " S şvx/vo ■ c b 'a 3- a- JL'« 12 3 * 3 b £• * «* ^ R • H * B «a ■< b ST X " *i x * v2 5 *R £ 3- f u. id g "*"R | tp.2 £ b*E % „, ut HS . » 'a xt| ^ ut * 5 <^x «R : S 'E §. e 3 >j N R ^ « s§ 5 * ""a . ta *v_ S- E ud C a £ > I £. * !*• fc" ""O •« ■^Ir e^o S o 5 & ĂTs- c -Ep CP , X>) fc- £ - 'a £ > i «»ţ R 'a i i UI r * "*a % =:«€ £ * 5r fc-^a 2" - /a 3 ut | ■ % e*r iţa ™ T C£ S™ £ -o *8 x'r -l» a '« 1 • a- - -^t. î e ->a ^- a t 6* ; S 5 â x x *R £5 . ^*R 2~ ° ^ <>° S u. x ^ B" 3-x S *t? rc^!3I b se t>a »a. R ssT 1 EP CP u. C Si iw U. <0_>3 * I 91 § x ^a — t £ a -c u. Sp E ' J* £^5 a 2! « "Do - r i b Sf - P £. £- st. ^ <*• -,_ « t C * tf 4.Q C b Sss 3 = E -b^ 'a*« x-se^S c a 'e ^ - k i î a * « 3* 'x hL£ u : S_*a "«'S^.Sr ">o •* *- e^2-:= *S bJ g < S « a j f- * v o u*r ^3,-.,,. c « a-^J feti gfy £ f îz-, ^ ^ fc- E Hi -5*2 4 5: ea E \y" «a - -X E u 3 c *** « fr Ic 7- *■ «a g ^ £/&o j. ^ -» *5 a •^-*-"-,x b t 5 tf 1 tu .$ t « 3 4? so x ,~ g?. E J x «.^ 3 tţs? E b* • l-c|. S"S c *io s - — 9 5 s ' "O Si». ^ ^ ■< >I 'S |- v e -r-^ ^ 5 w = - ^e E f : * - E £ ^j-E S? X V - e E. ."^ I tf" -l "^"Î E ? 3 E e "+s -c li I g |ţ| g Gr ■O «c| * ? » -S *s. ■ s 1 >= a i ' E -C * X . 3- 3 / e 5w N E fi tf vE «.-«ţ «v 3^^" tf «*,tf li "3 | E -IX» 5- •>E KT 3 115 116 ■* X ,J g tfl / t- ^ iki" ?• «a _ "S kr» *" 5; «3 t*. 5 * ■■^ -x: ^ 2 O x * u . — v- sg f ic ; ^ ; 5 g/s 1 '» v-u - «s cXt.t - ^ *J3 «to ui ** t— X X ^ 2" x ; v x X r-ă 5 '5 iţ s "5: c *s J« s u. X X x t ^ a s S a ^ ic -c * u X .1 ,5 1 â : £ ~ '3 £ x x o - f~\ s e g i * | r'i^?- ^ i ^ s s 1 F 'X -x t« >a 3 -0" «. -i g. C * o Er 3*3 r -^5 pi w a * •o <«2 5. i *«• w X s" ™ . a: I » J *t. / E 1 1 - .1 . a 2 r _ 1 1 î» It U9 I 1 1 I SS s tf 3 3-i5 m a- p 5 5 ■• Ss — » £^ >a î£_ P 5: 118 ^ r e f ^ b» s 5 ^ « s* -S 3- «5 2 «v r t» Shil IMS Ii st 119 tfet C5 C ^ » o *g - 3 8 «9 «c «c «*• £ , «; >s t? a ■ «•^_ -c g . • îg o O* g_ S s: ^5 E £ «t o s= = 2 * ' 5 * ŞxS c >> > 5« E. v j- -3 ic x i 3 r ^4* r*1$ i 120 o io * ■ • >4 -5 . 5 O »D J î te t* *2 S; * 9 c 5» S( . r s / s 'a: 3 3*5 ^° S/i c '5 * 5» "S 'Ş £_!sK2 = - ^ c ^ >> * - 5 S iS £2 *S S4 O w *-t l|. £ S» :s *t» ~ - ; S x t^sŞ-S 3- c < t u, <î l S*i« t^ej *- s o Ş « S '2 : - ££ 4 g » "* £ a. a. * g-Je w f — . I «a *x .« / = «« « *5 a v k ar ta u 3 . ^ T ş &u sita JŞ c r S x , i - 3 ' * 'as &2->» *5 tfl k B» ^ îf s ^2 c î ? ^ îf * c î ? 4 . 5. S_ = = '?= # ^ tr 121 122 mm mm Pf3 C3 ^ «X- 9- "s .se .5 „> ^ * fru B v* rt m 1>0 [fi . g- O 5 S b» „. : ■«c fc- "s 5 S 5 -3 3 fr 4. c £ ST i i c' Uvs- 1 s- *** w l*r 124 x îs c st a >3 iî r 6" I Er» x S - & — r- 'X t 0 V X * ">S t_ x>i v 2 £ c SI k " •r" j „ 5 Î5 -v 3 * ' h-- se • S c •'X a * a. S- "» S x îs ii ic *5 fcr 2" 1» "O £ ta 'X a s a X X ut * v 125 * ~ * 5 •st 5*:^-^-; < -fe xi :3î - ÎX> ^tfi r S •» o ~ ^ .. 5 V - c «L ?» t£ < ■* 3 g g * e * s s , s * -fc: Ş S ţ î>5 ~ > ">3 «C ^ x DO 5- Sil « x «6- _ 3-0 O ■ ir- •- O £ *^ SC SC » ' K fe£ ^ ^ = C {? t" c *■ S 12 S * * ^5 3,."* vu IM E" e* H ac -c § J= ^- 5 - « ~f.U3 LC W CC' fi- -> ^ fc. ^ ^^fi „ ^ ^ ?i ^ o ^X 5 ^3 ' = «. j„ • 2 tr x » - S l 'Sil Jc ^ y -G * ^ ' -C fc. C "9- y v «_ » >x * ^ ■» *tf ^M! «•* m - 5- - -S"_"« ^ v"*- B O „ -o ^ ^ H • tr fc- "«^'sa ^^2 ^ w *~ t * s bi a ^- t. v<î i S U ; ** a „ 5 c — - "io a* 'fi» 'E « ■ fr r / _ " > ii. «a-. ^ 3 C ^ a- x ^ "5 n * ' ^ - » - -5 >3 o 5 c SC ss-tJ; ^ vî t-E * 'x •io 5 >s s - Er t .T ^ SC 126 li ' 127 128 I i c 3 £ £ # 1 ^ 3 a» -* ş ■< 3 /r 3 S 3 ii '5 3's fr S - î/*3 3 = 1 fr sil 5 < t 5 * ti ' ă i v= b*" 5 ^« «v B • U - 'iei b« I fc 3* ? 5 1 3^ 5.5 * * fe c t tf^r,"^ 3 C-4 ■< co •o 'E 3 - «s V E se 8 E ÎS 'Ş '-<« fc- .Să 52 * - — ■ w 4 E * e iş ^ •* E ^ - 'E 3 a | 3 % fc- i c r5 s s- O •< V ^ E **• Bf >, 5 £ i S s 3 w - "2 , • m?2 ™ sa e !e t- l ^ \r tL i s ^ ■« e- Ic? - 'E | O C E >4 fc- O ie >j E i: -s_ 3-S s | E 3 t'C E * , E / j; Ş 3 S 2 E ^ Itfir E ■ < fc- , V 5?S> fc> =7^ - re- E t_ iT - * ~ I tu C fc- > « E v Oλ a'E X v O b -=c i= 'E 129 ^5 Ş < £ b 3 5g * 2*^.0 5 b t b * 9 IM - W -Ce y • Mi x c 2" 3 \S * "< g, £ l ÎW »• W Pcî x ■j TX> '4^ b s^- 5* -«t *«? * x rp^-c c «-î>3*;f;S ^ b x 1 ^ 1 = V ti < ■5S x C 2- c X X^ x 'X ţ'E^ ^ ^X 000 'Sy*- . X" s a "5 a -X •x -T ■x ■» x >^ c ^ 9- g 2 u x x. a b x fc 'x S. ^ ta, îX 5- P E ar' O x 1 z 3 y w $~ . X -X X b . X b Ha 4* w fia .£ rr s« -o = x a s_ s_ x 3 x aSsvs t i b^ l r s- S| ^•^ x^ = £ b;? g ^ ţ r X a. * a. -L^ « * ■* 5 s b P^fciă ? b«^ ^ ■•5 x c 3 130 .3 b 5 C r Si • ."5 E b b e Uf ^ 3 E ST g ia «- •k li* I 1 ! ~ s ta w$ 3= 'E S- ">0 -E k K> - ^» — E O £*E fe ? b : =^.r 3 4 _5- i= 2 E 3 E3 S rv . "5 se 3- z 5 c ' E I 'E « < «o a -e- P 4* /= b 3'.= "E "t? ^ E •1 ' ^3 3 ? £ b t '6? V) b* b fc- b * iu 's r . 'rSi b •4? s e" r .5- 2 E ^ •6- t« î*-^° «S a b tr ^° IV #w pţf ta* - 3C 69 b ^"^go ,«; S p ^ „ v O ' E • b 5- ? # **E ** ţp u> b < a a» -c b * ** ic - s .w 5 131 -E - 3 C fc- 'r tf î5 r g E "1 *v £.>5 >i 3 3 t * s ^U V E >E ~ ^ 'E 3 • £ r tf £ £ tf S - *E § q * k S i *'E ^ g •» = Se '= r 5». v tf *a £ «v ■ t_ S k>» , " ^ a tfl S * *rf Le 5 — * ,>^î^E ■a 4. 'E ^ 3 E S?* 5 U3 S < ir Ş 5 O * k" _ < s a ?h tf E 1 Iii s ; i ■ ^ ^ I E 5 3E -a L 11 î.u 51 tf 132 h r a Ii" 5 s£ «.2 o '3j.t>q E «1 *** ^" Ut d 'S v ^ "Do îs S_ n 4 5- 6: X tf,* "C. ^ b r -•iii / * U - * i * r 1 1 i? 1 O <*• >a S (j >x l ş . — O / u| s o = i= Z E 9 2 t *s 1 ?*5 ; t | ■ 3 » - « 3 »t4t#4l or 1 J ^ ^1 £ 5.» 5 2 P 5 -jm ^T'i 7 = - ^ s= "o *° a 3 u « » u. 'î' 1 H = £ - ^ 3 ^ S sS B< v ~-so c y c - ^ 5 S * i 6- • - M ■o ST X NT- . •a id iu * ? >- *" « ^3 •2-/= 3^ £ 5*2 r ™ fi a ^ ^ « ^ J = K ->! X sa u ,r £*se ^ -^L * - J | /« v 3^« c ^ ■ - h . U3 t ■>> ^3. g tf< X » V X fe. < e» f ^ u ** La ta te ca 133 *2» ' = • «£_ 3- *Ci i «ia— a: T5o 3= V 5 s rf »" -i= V — c 'r 3 KT i4 r E Ş*5 • E3 -r ii >j £ ¥ 5> tW= fc.^ t - c"^ - •■-3='3fK I S 5- ts ^ c t te 134 3 *» > - £ *3 îc *5L . 6,1 i ^ • 'as r 1 U 3 3> s fc u s ? e> <*• V» : u c ^ ■ 3 c r c - SL C * * £ — ^2 T S -2 ! y -Ti,. 35 'tir * " o * d5 « 2 Ş u'l'S ^1 i s ¥ £ te a *: - © t,s 2. = t'S £ -e-^ s * |>5 ^ ^ sta ?! = V 5 ' a -dă ~_ U ic 3 £M 3 ^ î> w ^ * s . - < c * | 'I Vi fia s >> 3 »5 "° Mia * ^a«3 = »i t 3 ■* KT V» c ^ ea Er % ^ <* _ . a v ErH? i 135 136 * *: t 5 i 3 •8? S *f tf" t, s -* * £ 3 g e e« Z 137 îi/s c 3 «a 4 "r,** 'li 5 b b ' c ^ a-i f Şnî; e 5 -6- v V- Up 71^ s i ta C v «, y 5,. w ». e 2- 5 3 *E "E £ b C " s im <3 b V». Sg" ' E 'S *« - 5.1 î a S t i fc -So T x *E S_ E u ir = t- ^ •• «a -a \*s c ? "55 1B V S ^■^--6- E i E b 7£ >> " 9- ia MS S «• 5 £ o b> - =17 -^-r r >5 S 2 ţr '?o p*fc*io ^ 2 ^ e ^"""s , ,Q iu \£ te *■ t > > r E C u. 6f £ _S ^ -o o, l P 5 ^ -s- 138 " X £ ţ -S O o ta » -5 * R^o^^î li r^^tfe s • • ~c* 3 * , r x O Xu, a vZ B «, kw |£ £ v " X 'X *«K £ £ t* fc := «■ Sî2 P " *• r 3 3 ~ "ÎL 4- *■ s " ^ ^ ** £ =■ „a - *** ^ 'x » s , » 5 fx tS 5* 'ir 3 >3 -C ■« X C fc" - U| - g « 5 S * a I ■S-t Et^- „ fr -3 3 a s't^v o Vc £ «« 'E t- «o 3. 139 «EU - f «u- 'Uf H 3 5 K! ^TJ^ * 5^ £ ? 34- V,: *S | sJ* 3,6 ta«S S S E O v 5— < 1 îl •9^ 3 ~ 'S T 5 . '-o ? x 3 «■ . « » s . a - _ x e s O ta 3 -C 5£.h-« P. -3 s: S ? c c E AS : fe-Sife | 5 £ ? -e-i fi» = o ^ E KT 3 r »4 wi « 140 3 '1 s ei'MS'* r: ut ~>s^ ** •5'X X U X ic K — fea 4 '3-3. *v v ţ-2 *t? • -» X t- 3 ^ ş H> 5*" & s £< ^ x *5 * se * * e Tsă Jr 1:5 *:rl 11^ :i i|>| 34 O £ r . O o ^x 1 *- " s^j »r fc. ^2 fc- . ir ^# '3 fc ii r i5i 3, ^ 3 î3v ^'^ lr>, > ■ ^* I I *0 **T I 8 "Sa «* — 'X x «c'.ş 1 X* ÎS 1 *v« «4? W • a- b * r S -c x a2 's -< «s a» 5=*x ic J^o fc* +< S ^ X fc* ? 2 ^-^^5 «1 -S - 3 sc x 2 5 141 >o £ fi» » ia »■ S*Sov,>. r ... Jp H = « 3-2 * ho „ « £L">° S <£ r ta «a ^ a: t» ">a> *- i x *n •» -S » E b *r -5 C ^ § s fer c sr v«. _J r ^ ^ b Ss*e b b "< s- iî'a. i *S^x 3 r c • 3 fc " 3 > * l*i 4* v c~ 3- S 3 ^ £ * = < =r. § 3- ? » E >> -t*3 Tr>£ * c < _ . ** ;e ti *= -c I ŞL W*K '***5 = < 3- C j- 5 3- c r tf -t v ** •£» £ £ P 3- SL e = * s > î şi E 3 o .. B> ^b fcw »5 V" -î w K 1< J3- s* «-«ţ ta U o * o ^ 2 c o % k S 2 ar 5" u 5 3 ^ £ £ >a g s| ic b^ gtJS b" " tf a 3-» != b o u / (4 ** L I * 5 i 5 .=-.2 ? g E ? ic b t- ta 2 ° b ic 3. c « -j "-s — 2 5- S "se *io x'^ g e* Ş « i 9 c 3 * >> m 1 ! S- ta fc* yv». U Ş* gjs r 5 o~ - "* - ' 5* îl N * u =- =- ^ a **- 2 v e b 00 -9- u. *TS ^ ho C .E «Tţp * b 3-? " S E * 2-r= ^3-^5-1 5-' V X^4 * * ^ 1^ ^^ i'î ^~ u ,s2 _ ^ -t g = *x a . JB ta -3 t. «r-'a- •ţ-'bo ta . £ 3 6f» t>r> «a n BŞ ia b «te «te SJ s -c £0 S 5 u l a_s. t 1^^ ^ 3 b *S^*.-i4£'î|i -s bt - S -«.-Go " ^5-« i ^*3^> 3 l <-c ă -r B '^o:- t;J3 b2 3- ^ "S. £ » -1 *!_ J *î fe. ^ Cf , b^=5 l *^«'Ş=5- •* î- a T *3o c x 3 \;.>» a r ^ c_ -a n > t_ *5 53 -s * X * ^ «5 'K s 3~7 u S * n ^>o *« r b ^ * 3 5. «, = 2 >»• . b ? ă^^ix.^â" =3- " *«C ^ s c r u. c -i> I b 'x S. 3*1 3- £ - ** ^S" •= fete g ■v?" «5 «a = v 5 ■*= y u* e 5 ^- « x u 3- c LS KT* aî si C *«: as ic 142 •So r >s '= £• as • s * X to * P >> r* s-* t îs. S «5- 2 ^2 ll'l ti Er V JS-*Ş b c p s * s te j»«r K t~ p t. im cr * 2- P c ^< S| *' o ^ u ■* Er "<£-l 'S x & P _x -5 *S icî£ „ O * 5 5 ■are-a H'i=" a" s = 144 fc* 3'= -5 S * o " >< q <° E <- S"-e- -v^- 0, x t g, 3 » " tî fc- u fi» X I s fer -6-*£ «a ^3, .m - 1 »U • m l ■5P o * £ * 3 c » 5 3 i fc- îl ^ »_5 ^ fc- "^4 ? 3 ®1 i ri * 3 |£ nJ - un ET v> 5 x fc. « g £ st £_ * 3 c fc-^î cOQ -Ş-^* fc -< 145 O» •a * QO o 4- " t3:l E 3*«- _ Er '£ Jt-Nţ '5 X / _ «e ^- 1 v- •a X .a "S-»-C - M «- ic to 2 ■'4? X x. x \r X x u x*s*** Er 9 7 x £ KT Ir . ■O s.>x ar Ş * a: T : * O ■ •:■ >3 4 3 ^S 7 0^ 3 Mg Er ^ r - _ . — r 3 b v O Er S 3 ** o Q !S ^ = e ^ -Do Er. Er ^ E - Er * fr Er O v U 3 *t3" st. Jn: " Er : S- S 4? J si s2 -tio ■ E— • ^ :~ Er a- J=i Ut r ■! a, «a *>• £ C * B- ^ B N >S ^ 0^ Er ^ g ..ix^ v.,tr _ 146 fc* '= I*. : s e jL r «. £ w | 3 3 ,f |f Oo E « => E w vi« e , „ ^ E! 3-fc 3 H "*i m ™ .— -o Lâ , x t~-, _ ■■*".»* ir, fc'i:'* 6" b 3 f E *^"*0 ,2 •* ^» S 3 =. =5 fS 3 B 5 "O B~ 5 >> fer 1 a <2 » g 5l g «.^s ^ sr ' & g o 5 5^ | B O .5* 3, ■= -b w 1— = s.^r s î-s^s ir?^ ■5 5^ ta O c &. 5 Bţ tu c i - 5 t B ^ 2cfc b 4^ *J«UI^ t t , fc" U 'B C5m£" V ^ «T^ ^ Ui ^5 R »-« " " 3 B ^ ţi? IC ST" fc- ?j ' ? 3 ^ * - •B » t O „ t 5 £ B C ^ 3 a B <« * «S a-^^^î^ţf 3 ..3 ^° S "^s 147 ■ ~ -o «v. * v O *g «-^-^S - S = S.»*^** — "55 = fe-« S5 4*3 1. Er 1^1 o — - t f L w (fi < *TT- ¥ = Mi» , 3 T? 1£ 5 |* rlj Hi 8 Ti I iils § « g * * iaw | ^ iVr fe-> x b K tvX * ea ir H" ,2^x C !C c «.S s ?5 o * & h t. 2 "? so 2 w _ "o 5ţ o i % b £ • " ^3 3 W "S" X ^° K9 - vu f 3 c*S * * ş « 3 ^ ? ■*3- toi îls ti" X |*S_ -S 3 3 ° -1^5 *5 *c ■ 3 P i- V — , 5 5 !!- 5 3> E Er x — u 3 -l V* 1 -3 TL4 a. S 2 - i Cm ^ £ «finii. 3 "ifi H> „. « W E^rif u = - fia L*î x x x ~ ip*^sJf»n c . £ o~ ^= y'î «v;c s ^ Er ■Z 5^vk Er 2k ^^^S^nS-'î o o —i Er w 5^ 148 ti i •* i •* * 3oo c e V 3 - *E te - £ 3 tt 3-.^ c § £ * . ls S S_ * tu . . s _ 'X u. -3 fc ? >(3 i E B *• r; >■£ i-rf "©"e -9- o *l el! ^ ^ o OS a- g 5 g * •« m 'Oo s E X ~ te^ v =^S^ s_ -9- £ x Ş fc- K "i? ■5 x 3 -a X C E * E b q U te u ■* »> ^ te -c^ s ^ < ÎŞJ= ta - o . Vte te 3 = 3 te t_ v>- „. K 3 fi *» -3- r * « co 00 ' E K 3 «4 ^ f _ te S ' * s E ^>o ■^5 ^3te 'E S S * U JJI ^'C -^o ^ ? ^5*3^ -5 5 5 ^ te 2£ *VbL ^ s 2 a 2 w ^ t_»fi>'~teflteifl t* ,J2r r'Ş^c « a xg-t3 „îl g 3*eT i, ^--te *■ e I .te t ^ E = K S ^ iŞ J -5 ^ « J a &. gr- ţ te ^ te £_ fc * E -ţa t =: » e "5 ^-3 3 5'e'^.cI. E 'O E fr-s-J: E S 2 515 «te Sn 3- -a 5 1 E 3 licite : ^ te fc fc ^s-*-* — ' e ^ Si " g^^.-tfe'â P Z £ & 3 5 4 149 'e Da >e « •£» a !e X Sî * 3. S p î S b » 63 hi* * £ * I stă" 5""* -e- c O E i p u - c ,"^5* g-e- * Sil u ^ ă v £ x 1 ^t= «8 3 s * 's tu «^-r > ^ -< c 5 5 £ w ^ »s a? ^ ^ s Irg a ^ D S 5 -"8 < ta h \ - 3 5 E 5 e w : tf ' E a Sî x c 13 Hi ■ H fe" t-- 9~ ţ-O r 'E o ■< c ua C s U E « *• e E 3 « e GO »-E ' S Ş "5 E . ^ E .. 2b? E ^ a (= '3 3- f ^^^^ u w st' V ti ■* < K \r & ttî E " * S iL - E&Jd • c 5-.^ e- o V) vi: l ^ ev*î:3 »« * XX» > E ^ se "=*r 5 # 5 2-^- t. «ţa «. ■G- U '3' b W "« >E ăi c t< ti* >j n ^ s 2 ^ ^ ^ i î; _ v „, * t* e o x ac „ i ¥ t * E E t " £ /< as 3 a a k w E $3 tfi ^ ^S-'E sta « b -i o 2 3 ** E ~ Şg » a: w Ir ec a 3 - t E C. 1- - * E »??î £-1^^ * î% St. ^ ^«t: rr^o ^'E a-** £- . l^Jlel^ri^i ^|Mf .^ c^S^3 5*3 i^'-^2 g ? b ţ e 5 'x • c . 'S 193 / E 3 ? E O IM a 1 ■= ^ — ţ 5 t 150 3&£ * •© # * = ^ L. id *~ 4 * * > £ E «V* _ ^ v*» ir b a- J^k 5 '5 t" • ■ * ■* î" 3 n T s = s £ " EL 3 3 ** 's Ut *§ b,z m 's ** s * i *3 Se" 5, ^*x ,tf£ "*b- **» ""S 25 •* "* toi "t ^ Ei ? t£*3 i P *« eT i :?-e- O 1 3 #' «4 * 3 § ? * > -5 ■ i :S-!B s * i o E Urm *2 «^E X E. B» «C *^X . 4^ s- 2L * x * B« *« t I y - B« g !i- S i 2 £ X 2.5- * i w .i i X"C u 1" s î a ^ i l?s 4 — *E i S x ?^S- < bc fc- x ^5 = 5s: : - : - ta X 3 10 o g fer' ^5 I ir s- X S 1^1 f ea «o < r • £o -c t>o ^ X- ^ ^ x v£ 93 1 t 1 x *»• >*• f < "»x 5 £ ,= x g. bei 151 l â b b , = ^ a: - , 3 b b 1 £ -x* it" £ 'b KT 1 _ b î *t H . fc = w 2 - fc- =" ? r>a >s &3 I ■ Se b ■ * 2 5 3 £ b >> £ b V 14 2 te - X b - Bl ■* X N9 fc" *** ^sg c -6- «i £r * c b 3 H=b - S -Do fc. "5 -fct O 'ZnJ c a o /r 3 ^ ■* b S ""-S - c-o *** 5" 1 1 § X 3S5 c b P >> fc- 25 • ^ r s * ■« £ b ;~ ^ O S * j t ^JC fî o - £ f-|52 ta =_'= ? ^ h» 3 "o t'^'t ^'1 ii 3 3 ■* x 2 X — / S- w c: ' -6- I 3 O £ X ™ *■ ~ ta ... x r ' £ * er - ,5 w a "5 - ; "*'x ?• £ £ r_ 3 3^5 s ^".i: x b N s 5 o S"vg . ^ c jc b S ^ îs o" S.. 3 U . -o. "9- § c * \r m t r x 5 *< IM b S b X X **• t. b^ I X * = ^ ta -C y 3 •= o 2 Xxx. b s- ? *< 152 Oi «0 £ Le a ?o5 3 5 = , = S < : S * i 3 * M £ c ■ •* >— , B8 t£ ^ .£>! .5* î. < iŞ V» v.« r- r- S *- t X l 3tk u * v t te a «a fc- O * r — Le O ,« 5- / = 2 ts » * g S. c *«e*Ş fr. "3 S £ te S- M 9 1 S c, « te -îxj u 5^3 r. /- E - r. ta ^-fcc O 5 10 * S te — « t_ i^" 5 ^ v= ta - S£ „a *«sS " „ -5Ϋ f t Er^2_s4?' Ut* 3 - ~ -6- S £_tr *Q U b a 153 3 b s: 1 b b . £ £ E j „ p * £ P £ & a 5 /c • b 3 : ? 3 2 r =4? 2* * . S ^ K 3 ^ «a J C *fa c b ÎC O S» ■tio E « c T i «v £ C ÎS. B»*= T B» 3 3 O - '3C a b > ? o g_ 1" «se c b u 3* ^ SC Q " ■ÎS o b 3 Lcr= b . ^, b- S KT b tu C 's a b C a a* S O b" * w r -fa b s ^ w -CC »s,ţs c b b : 5- c ^ » £ £ >3 M ^ W b U t J ^ ^ s a 3 b -S 5 * i * - >) >a >3 >» b SC b b b 3: b 154 X ^ - 3 5f'g •> - « «b. klH * c £ £ â ^3- J 3 £■ b» v e v 2_ r 't 5 fc. « r KT s s O Cf t*z S JS E v ^ O "o b ş ^5 s .= . 5 .Ni Si| 5-' r 's** b 4dS o •f2 b tos b - £ ls£ 3 E i s; . i i 4a *s ■« r. Ui (2 ' E ^ b 'k S E b b o - ^ b 'r M 3 t"^ £ =4? ! S b_ "o" o aj f4f •!•■*.= 3 | ţ -c st S c b •a i E -> • *3-^2 E"tţ ■ te t b - CP b ^ b" 5 ij "*E "S_-5 3 î ^ Ş"^ 3 c £ 3 .= >° -^-E O*? b £ * E •a re «L c -4 5 ic 5- ■ 'E 3l=«- _ 7" 'E ^ •Do tţ b 5 b »a o 5's i>« b^5> 4 * <= 3 iu - •a O b = ^ ^ ^ c ^ Sta* ^ b S S t-o,^ r l î cs t E ^ v £ ' E S. 3 3 f 5 3 "Ze 9 nî« ? * w S - Er Bl. 2 I t ui ci. 155 KT *E * ? * ,* "O fc "C^ C *gei fc ■5 JS ti" E ©o SLrttS- a: '^-Cij, 1^1 S^p & 2 1'^? * £ * c #i 1^ g** 2 3 ici? ^ 's 3 5-,3-fc «a «s X E «» X .-5 * ii ** < S, fc 9- a >» "E *E 2- ta #3 4:*^ 'k/e J? 5. 3 3 ^ .O -fig ^ -frg * -5 >> S V S '3: 2 SC W frj i taa ^ ■ ^ * ^Bi fc- '•l 5> ac £ £ J ? 3'S 1§ = -10 .E N o 3- «LS 1 3 « 3 -e- 3 Er frC= 1 3 i;:^°^^ 1= J 3- a * ^ £ «fi O £ S E O « ■ E •t: x ih r N a: ^< N < ^ ! ,1 4; •sv* s- S 5^5 fc" 5 <§ -s • ti» = i 1*. . .ţ: ^ fc. o g 5 >> r .E E O S /E 3* 1= - « 4 ' d ik C 3 u. & fc. ■1 fc- h c <*E X S a £ £ ^ * ^ ce» ^ x =rS "^2 5 *E E O £ *-4-'E 1 3 § C3 ^ w ^ ta k9 r ■> ^ n ST |-t5 P ,| ^ fc- < u. «a s k ■T ÎS E ^ D £" « *e ^ 3 I 7c "CiE N as ţa l. — t •» s fc* 'E 156 'E tfJ J, 'E SJ* 3 3 -Q 7" vS: b | 3 -S a- ^ t. -o /x ^- F ^ x *>• î" S 5 V b*n J« ^ £_ 3- 5 5f"S £ ie *s i«sr8 b ^ - 3 _ J s b s- ° c a s- ** = c iî 3 5 " ^-3 ■ -S w a ? s lc ia 3 w>3 mi ji tă; b*|- £-J| - E" 55 = b*S,J să**"* E * ™ *C 3" r ►_ - b,|^ b E'i b '-£1$ ^ 5Ş *îT fe- «*^3 = >b 5 i-1 k « î>o b ^ c — <■ *s >> 'S N o 5 E îs a r 3 5" 3 Cm s >t 5-^ 8ţ 3 y S — 5 r | H» 9S £■ ie o p ie b 'E j, «£. e 3« B> -a / — C "5 U 5^ Z Er î» fi * *• ■ ■« ?*! X 2» ^ 5 2 = S fr w t_ a-.' a - 1: ar** S^3i; e ■a r o * •5 *\ fes Cc 3 o\=r „ S Ş m vŞ"^_^ o 3 a b 3 ' ? H?8 ->3 UI o • £ s ? 5 s *X x ■O ?S KT a I o s ?*-0 M w O 1 ^ z ie >»• \j. I S 3- C< v£ t rs KT >3 a 'a ua 3 >s Ş = * ¥ ^ Er §'5 Iii-* -^'g^-S^^'f-lS^-E-^ Erir z c <3 Er Er x 3 3 £ "O ' Er « & & " '= 3 c «H ^ s Hi ^ 3 » ta a ^ \n ^ • x St. 62 160 ° 3- Z • 'X £ *= '* * b * »s tfl — t? 5 t i- ,b c 3 -5 c t?^ =1 s ? a *D « ^ ^ b £ c^g ?o>= - c * o w -c p 5 =■ -c ^ s -o 'X 3 b c ^:S»S<3 - * £ t -e--^ b % o m 3 i ÎS. Hi ai 3 *• * t *5 I - I** I «• — "S a -s -a ■!- - - = -< 3 ■5 E 'K Iq ^ « »- 35 r 5 :— f ti T ifg O b * ? " jS. C feja g- =-b îs 3 b g ^ tc I f'g^O b 6 ttf fc- ^- - s c « «'vi "* ftH c 5^ _ 5 S <•£- o O ** b = 5- 5..* a: 3 ş fc H tu o 161 e 3 * •■'£ "«„,5 S Hi I O t- La 42^ 1 » -fi- (— s -e ..va «. i_ c s fr | .0 U£ a* ;; « fr a gîgvg J L KT» *S» fr 5 * > s fr ^p- v 3£" 58 5 i£ fr a fr ţ Er a O ^° ^ s c-sq *• * x xx ,„ c a u s W x 5- s- : 2 ■S^U. £!5 o NE -a-^ ^ — '^Vo»5 • CD- -o -i A ; S-ÎS. t «. o 3 s _ 3 - tf S fr 5 V — >d v- • "t>o ^ KT Bl fr ? o«t /S^as 3^was£ s q r ^ fr fr a.O S" o •< • fc-'S s b 5 t° 162 i u Cp ^ •fer O ■a- , P 5-* *** E O l c 3 , e ş *~ T- 2- E "r .< = e n *3- * .2 2 E , „3~ x =sr i i s < ■ fc. =KS. ■>) w •e-JS s * £ ■C «a- O S *" e v s 2; J« ™ ~ S <* < ^ NU S "£» «*■ IE i 6f ^2 a i2 ^v-'^'e = k * 2 'E *i •35, x 3 'e jş * 3^ c xi ? g w - - J g 4-^ - r •î - ? *" I ^ K £ 3 : * 5 « 5> s r t •^1 M \=^S ^ 3 'x >j ,x h — -o 3- 1K u \*E 3 3 fc- ■x 5 ^ -0 «S i- *^ îâ "-./î -.i fc ^x, >5 3 Z T.w-^ _ ^ as fc E 4 CP fc v ^ - «-^ c fc ^ a. 5 fl ^>E 5 X = " l u «a 163 ÎS I b "* b o '3 b 3 '2 ' I b %^ c: x o î» b 7* '3- ** b T>> b s b , La O -o ^1 £ • '^tr 5 <^ x *fr rso 5. ^ î& *• U3 s *>S" b b 5 i I < b u S. b «s t« Jy £ b -5 *r~ b g_o £ *Ş5 b » x b~ x «o te I 7- Jjj £ ^ x -C * xS? *î£ j b -5o v ^ £ v 5^ e*&B«Jr5. ** &■ =î S *° — *" - E ^ b * 2 b ^ 5 b '1 2* i C ac *Z x * -o b r s .. a** s t S s-t» •» 's -= S-'S. s v 5* , E ^ L. C *>o •5 Ikt E. 5* C u. N i ^£ o £^ - v 5'£ ■H ^ o> 3 ^ I s u 5 -2 " "©o £ 3 *S iu ui "O "O = -a • 5 tk u cf x î »fc t ia. g- S.> E C3 *" •6 Si; U b * * f 3 s b . X ' s £ o 43 43 Ş 164 ■4» O • v-> i JSa 'SC >s >e b Jl . b »5t 1 s b b = 2" 5. • b jO E! S ÎX V B/>X * K fe^l -WM i I a - 'O b Ui ■a x e 3 «•*!/ fi n >> t. -5 ÎS 1^ -C £ b b T ? o" 2 ■o- -c £ «*= tf -E? b = * 3 5^*5 . fit 1 ? *b S ,b 3 3 c" - ^ a. , 5 : a 3r * E SE b fc- ^*^Sr a b O r a «a ■*5 'O ™3« £« u , b *X 'X. P^i i b «"C o u st a *So H> 2 ^ E : 3 b 165 S ^ g-i 166 -5 "9- 3 ir » - < fc 1 H» us x (J 3" r 3 S >3 ^ ^= fr = r k?" ^ - ^2 = b w * ^ — — a «■<« a: te r 3 C 3 ' = fe-ţS- 5l - s k:» - x , I- £ E S ^ «•« t*.* 's o £ ţ 3- £ ■* 3 3 ut >. _ i «* 3 ? ErC3«t fc 3 167 mu = ~- =* b îr. fi ÎS ■ ?.= £ 1 " lî se ' K E ir m < tfi 3 >s t_ E- 3 * i- s-t 5 ? * A • 3 5 a. Bl ^ '£ s *4 *E 3 =r s ™ ,5 Z= T l— 1 ^ >o ^ * ^ O «o » s O *3 3 5- c •a £ f ' 36 ' «w "«•sg- A .. - g «^ ^ | O t 2 /ş 5 u &«- u « 3 • o c 2 % « â3 3 3 ie =T"5 ii 168 ir X te S ■t 2: k« ^ B« SS - » * b £ =r e u ^ 'îf> «Ce S S b *3 N S c 3 S'.MI SC _ . 3 'E P ^ _b ST \ Q a B» . e 3 3 »o r sc c s Si.: 3 b ta ta x "O SC 2 >a £ -8- e - 1 J-J a '— < ■4 Im fc- *s < 5" v- 2 r- >> J° W ..... ,5 fc- - 5 ^ O ,B ~>0 ^ fc* / V< E E «. t"î>o ? »e ,fc* «■^S * /E ^ •< s i e 3 s 3 . 3 fc- < -o- E ^ ii _C *E « fc" " C -Nft * s s E >> _ fc - ^" S 2 £e " >5 ^S. C «- ^ 3 1 4 e - i : « î. fc 5- E 'E "t€ 3 3« 3 3 =^ 1 y Vi fc- 1 !^ ^ •a /r " ™ *■ ^ a ■* 'E 3 ^ fc" u - U i\/\'E >3 E 3 ^ «î i &- ^ fc" -tî> fc - fc X fc- E 169 170